„femeie adultă de sex feminin”, din engleza veche târzie wimman, wiman (plural wimmen), literal „femeie-bărbat”, alterare a lui wifman (plural wifmen) „femeie, servitoare” (8c.), un compus din wif „femeie” (vezi soție) + man „ființă umană” (în engleza veche folosit cu referire la ambele sexe; vezi bărbat (s. f.)). A se compara cu olandezul vrouwmens „soție”, literal „femeie-bărbat”.”

Se remarcă faptul că s-a considerat necesar să se unească wif, un substantiv neutru, reprezentând o persoană de sex feminin, cu man, un substantiv masc. reprezentând fie o persoană de sex masculin, fie una de sex feminin, pentru a forma un cuvânt care să denumească exclusiv o persoană de sex feminin.

Formația este specifică englezilor și olandezilor. A înlocuit vechea engleză veche wif și quean ca cuvânt pentru „ființă umană de sex feminin”. Pronunția singularului s-a modificat în engleza medie prin influența rotunjitoare a lui -w-; pluralul păstrează vocala originală. Sensul de „soție”, acum în mare parte restrâns la utilizarea dialectală din S.U.A., este atestat de la mijlocul secolului al XV-lea.

În engleza americană, lady este „In loose and especially polite usage, a woman” . Această particularitate a fost mult comentată de călătorii englezi; în S.U.A. obiceiul a fost considerat deosebit de sudic, dar englezii nu și-au bătut capul cu distincții frumoase și l-au considerat pur și simplu ca fiind american. „Acest cuvânt nobil , care trezește spiritul așa cum trece pe lângă urechile englezilor, este în America alungat, iar „ladies” și „females” sunt înlocuite cu „ladies” și „females”; unul pentru gustul englezesc, mârșav și vulgar; celălalt indistinctiv și grosolan. Efectul este ciudat.”

„Misoginistul” care urăște femeile este din jurul anului 1600. Munca femeilor, cea considerată potrivită pentru femei, este din anii 1660. Eliberarea femeii este atestată din 1966; drepturile femeii este din 1840, cu un exemplu izolat în anii 1630.

.