S-ar putea scrie cărți pe tema dezbaterii de lungă durată despre care format audio este cel mai bun. În zilele noastre însă, audiofilul mediu are preferințe specifice: o anumită configurație hardware audio, combinată cu un software de redare digitală stabil. Dar există oare un format audio care să fie „cel mai bun” sau este, până la urmă, doar o chestiune de gust? Haideți să ne aruncăm în această discuție deja intens dezbătută: FLAC sau DSD sau WAV?
Când ne gândim la zilele lui Napster, MP3 era calea de urmat când venea vorba de distribuția audio digitală: fișiere mici, reglate pentru un timp de descărcare minim și o amprentă mică pe hard disk-uri. Compresia a fost cheia, dar calitatea audio a avut mult de suferit. MP3-urile cu o rată de biți de 128 kbps sau mai mică sunt astăzi aproape inacceptabile, dar, în jurul anului 2000, acesta era standardul de consum.
FLAC – Free Lossless Audio Codec
Iubitorii de muzică care sunt conștienți de efectele compresiei datelor asupra calității audio apreciază alternativele fără pierderi. În cazul fișierelor fără pierderi (față de fișierele „cu pierderi” MP3, AAC, OGG și altele) nu există nicio pierdere audibilă a calității audio, în comparație cu fișierele WAV cu rezoluție de CD. Formatul FLAC (Free Lossless Audio Codec), utilizează tehnici sofisticate pentru a împacheta și despacheta audio. Rezultatul este un fișier de dimensiuni reduse, excelent pentru distribuția online și stocarea pe hard disk-uri locale, fără a suferi de artefacte de compresie.
În cadrul FLAC, există diferite frecvențe de eșantionare și rate de biți posibile, de la rezoluția standard de CD 44,1 kHz/16 biți, până la înălțimi audiofile de 192 kHz/24 biți. Muzica clasică beneficiază de o gamă dinamică extinsă și de o formă de undă mai precisă. Cu cât rata de eșantionare este mai mare, cu atât mai mare este cantitatea de date muzicale într-un anumit interval de timp. Micile nuanțe și atacurile instrumentelor sunt percepute mult mai clar cu fișiere de înaltă rezoluție precum FLAC 192/24.
DSD – Direct Stream Digital
Dezvoltat încă dinainte de anul 2000 de către Sony și Philips ca format pentru Super Audio CD (SACD), DSD a devenit acum și un format de fișier audio digital, eliberat de suportul fizic. DSD are o frecvență de eșantionare care este mult mai mare decât cea a celor mai înalte formate FLAC sau WAV, DSD „single rate” fiind sincronizat la 2,8 MHz. Este vorba de MHz, nu de kHz. Cuantizarea este însă de numai 1 bit, față de 16 sau 24 de biți în cazul alternativelor cu modulație prin cod de impulsuri (PCM). Rezultatul acestui sistem pe un singur bit este zgomotul de cuantificare, inaudibil pentru urechea umană. Interesant este caracterul cvasi-analogic al DSD, despre care se spune că provine din distorsiunile din frecvențele mai mari de 20 kHz.
WAV – Waveform Audio File Format
Din moment ce WAV nu este comprimat, un fișier WAV va fi semnificativ mai mare decât FLAC. Dimensiunea unui fișier WAV este legată de lungimea sa, chiar și tăcerile vor fi decodate în WAV, în timp ce FLAC recunoaște o perioadă de tăcere. Un minut de audio WAV (stereo, 16 biți, 44,1 kHz) va ocupa aproximativ 10 MB, de aproximativ 11 ori mai mult decât un MP3 de 128 k/bit. Datorită structurii sale relativ simple, WAV este ușor de procesat, ceea ce îl face să fie principalul format din studiourile de înregistrare.
Deși calitatea stereo de 16 biți / 44,1 kHz este cel mai comun format WAV, este de asemenea posibil să se utilizeze rate de biți și rate de eșantionare mai mari. Cu toate acestea, există un dezavantaj în utilizarea unor calități mai mari: formatul WAV este limitat la o dimensiune maximă de 4 GB din cauza antetului său de fișier de 32 de biți. Atunci când este nevoie de o calitate mai bună, se poate utiliza formatul RF64. Acesta este aproape identic cu WAV, dar folosește un antet de 64 de biți.
Cu aplicația de streaming de înaltă rezoluție Primephonic, puteți descoperi înregistrările clasice preferate la o calitate de până la FLAC-24 de biți. Începeți versiunea de încercare GRATUITĂ de mai jos.