Ușurința cu care hemoglobina eliberează oxigenul către țesuturi este controlată de 2,3-difosfogliceratul eritrocitar (2,3-DPG), astfel încât o creștere a concentrației de 2,3-DPG scade afinitatea pentru oxigen și viceversa. Acest articol de sinteză descrie sinteza și descompunerea 2,3-DPG în calea Embden-Meyerof în celulele roșii și explică pe scurt baza moleculară a efectului său asupra afinității pentru oxigen. Se discută interacțiunea dintre efectele pH-ului, Pco2, temperaturii și 2,3-DPG asupra curbei de disociere a oxihemoglobinei. Se descrie rolul 2,3-DPG în adaptarea intraeritrocitară la diferite tipuri de hipoxemie. S-a demonstrat că afinitatea crescută pentru oxigen a sângelui depozitat în soluție de acid-citrat-dextroză (ACD) se datorează scăderii concentrației de 2,3-DPG care are loc în timpul depozitării. Sunt descrise metode de menținere a concentrației de 2,3-DPG în sângele depozitat. Sunt discutate implicațiile clinice ale transfuziei persoanelor în vârstă, a pacienților anemici sau a gravidelor cu sânge depozitat în ACD pentru a obține concentrații de hemoglobină acceptabile din punct de vedere anestezic și chirurgical. Hipofosfatemia în asociere cu alimentația parenterală reduce concentrația de 2,3-DPG și astfel crește afinitatea pentru oxigen. Deoarece utilizarea postoperatorie a lichidelor intravenoase, cum ar fi dextroza sau dextroza/salină, duce, de asemenea, la hipofosfatemie, poate fi recomandată adăugarea de fosfor anorganic la lichidul intravenos postoperator de rutină. Tulburările echilibrului acido-bazic afectează afinitatea oxigenului nu numai prin efectul direct al pH-ului asupra curbei de disociere a oxihemoglobinei, ci și prin controlul său asupra metabolismului 2,3-DPG. Managementul tulburărilor acido-bazice și alalinizarea preoperatorie a pacienților cu anemie falciformă ar trebui să țină cont de acest aspect. Se știe că anestezia modifică poziția curbei de disociere a oxihemoglobinei, dar se crede că acest lucru este independent de orice efect pe care agenții anestezici îl pot avea asupra concentrației de 2,3-DPG. S-a efectuat deja o manipulare in vitro a concentrației de 2,3-DPG cu ajutorul steroizilor. Elucidarea rolului 2,3-DPG în controlul afinității oxigenului poate duce în cele din urmă la manipularea iatrogenă a afinității oxigenului in vivo.