Emendamente eșuate
Până în 1919, când a fost ratificat cel de-al 18-lea amendament, nu a existat o limită de timp pentru procesul de ratificare. Cu toate acestea, în 1919, Congresul a instituit o limită de timp pentru adoptarea unei propuneri de adăugare la Constituție. Până în prezent, au fost propuse șase amendamente care nu au fost ratificate. Doar două dintre amendamentele propuse ar mai putea fi ratificate.

Douăsprezece amendamente au fost propuse în 1789, articolele de la trei la 12 fiind ratificate ca Bill of Rights. Aproximativ 203 ani mai târziu, cel de-al doilea articol inclus cu cele 12 originale a fost ratificat ca al 27-lea Amendament. Însă, primul articol propus nu a fost niciodată ratificat.

Textul acelui amendament propus se referea la numărul de persoane reprezentate de fiecare membru al Camerei, precum și la numărul de membri ai Camerei. Această propunere a devenit fără obiect, deoarece mărimea Congresului depășește cu mult cerințele minime prevăzute în amendament.

După prima enumerare cerută de primul articol al Constituției, va exista un reprezentant la fiecare treizeci de mii de persoane, până când numărul acestora se va ridica la o sută, după care proporția va fi reglementată de Congres, astfel încât să nu fie mai puțin de o sută de reprezentanți, nici mai puțin de un reprezentant la fiecare patruzeci de mii de persoane, până când numărul reprezentanților se va ridica la două sute; după care proporția va fi reglementată de Congres, astfel încât să nu fie mai puțin de două sute de reprezentanți și nici mai mult de un reprezentant la fiecare cincizeci de mii de persoane.

A doua propunere de amendament care nu a fost niciodată ratificată a apărut în 1810. Acest amendament ar fi cerut avocaților și altor persoane cu titluri de la națiuni străine să renunțe la cetățenia lor. Acest amendament ar putea fi încă potențial ratificat. Până în prezent, doar 12 state l-au aprobat, ultimul fiind în 1812.

Dacă un cetățean al Statelor Unite acceptă, pretinde, primește sau păstrează orice titlu de noblețe sau onoare sau, fără consimțământul Congresului, acceptă și păstrează orice cadou, pensie, funcție sau emolument de orice fel, de la orice împărat, rege, prinț sau putere străină, persoana respectivă va înceta să mai fie cetățean al Statelor Unite și va fi incapabil să ocupe orice funcție de încredere sau de profit în cadrul acestora sau al oricăruia dintre ele.

În 1861, a fost propus un amendament pentru a proteja practicarea sclaviei. Acesta este singurul amendament propus, și care nu a fost ratificat, care poartă semnătura președintelui. Semnătura președintelui este considerată inutilă din cauza dispoziției constituționale potrivit căreia, cu acordul a două treimi din ambele Camere ale Congresului, propunerea va fi înaintată statelor pentru ratificare. Două state au aprobat această propunere. Din punct de vedere tehnic, ea putea fi ratificată în continuare, deși cel de-al treisprezecelea amendament punea capăt sclaviei.

Articolul 13
Niciun amendament nu va fi adus Constituției care să autorizeze sau să dea Congresului puterea de a aboli sau de a interveni, în cadrul unui stat, în instituțiile interne ale acestuia, inclusiv în ceea ce privește persoanele ținute la muncă sau la serviciu prin legile statului respectiv.

La 2 iunie 1926, un amendament propus ar fi reglementat munca copiilor și ar fi permis ca legea federală să prevaleze asupra legii statului. Până în prezent, 28 de state au ratificat acest amendament.

Articolul–Secțiunea 1.
Congresul va avea puterea de a limita, reglementa și interzice munca persoanelor sub optsprezece ani.

Secțiunea 2.
Puterea mai multor state nu este afectată de acest articol, cu excepția faptului că funcționarea legilor de stat va fi suspendată în măsura în care este necesar pentru a da efect legislației adoptate de Congres.

Amendiamentul privind egalitatea drepturilor a fost propus în martie 1972, iar ulterior a fost prelungit dincolo de limita de șapte ani, până în iunie 1982. Cu toate acestea, nu a primit niciodată ratificarea de către cele trei pătrimi necesare din state.

Articolul–Secțiunea 1.
Egalitatea drepturilor în fața legii nu va fi negată sau restrânsă de către Statele Unite sau de către vreun stat pe motiv de sex.

Secțiunea 2.
Congresul va avea puterea de a pune în aplicare, prin legislație corespunzătoare, prevederile acestui articol.

Secțiunea 3.
Acest amendament va intra în vigoare la doi ani de la data ratificării.

Un amendament din august 1978 care ar fi acordat Districtului Columbia reprezentare în Congres a atins limita de șapte ani înainte de a putea fi ratificat.

Articolul–Secțiunea 1.
În scopul reprezentării în Congres, al alegerii președintelui și vicepreședintelui și al articolului V din prezenta Constituție, Districtul care constituie sediul guvernului Statelor Unite va fi tratat ca și cum ar fi un stat.

Secțiunea 2.
Exercitarea drepturilor și puterilor conferite în temeiul prezentului articol se va face de către populația Districtului care constituie sediul guvernului și în conformitate cu dispozițiile Congresului.

Secțiunea 3.
Secțiunea a douăzeci și treia de amendamente la Constituția Statelor Unite se abrogă prin prezenta.

Secțiunea 4.
Acest articol va fi inoperant, dacă nu va fi ratificat ca amendament la Constituție de către legislaturile a trei pătrimi din mai multe state în termen de șapte ani de la data prezentării sale.