Efecte anticolinergice: Din cauza proprietăților sale anticolinergice, Anafranil trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu antecedente de presiune intraoculară crescută, glaucom cu unghi îngust sau retenție urinară (de exemplu, din cauza bolii de prostată).
Sistemul nervos central: Se știe că antidepresivele triciclice scad pragul convulsiilor și, prin urmare, Anafranil trebuie utilizat cu extremă prudență la pacienții cu epilepsie sau cu alți factori predispozanți (de exemplu, leziuni cerebrale datorate diferitelor cauze, utilizarea concomitentă de neuroleptice, retragerea alcoolului sau a medicamentelor cu proprietăți anticonvulsivante, de exemplu benzodiazepine). Apariția convulsiilor pare să fie dependentă de doză. Prin urmare, doza zilnică totală recomandată nu trebuie depășită.
Antidepresivele triciclice trebuie administrate împreună cu terapia electroconvulsivă numai sub supraveghere atentă. Mulți pacienți cu atacuri de panică prezintă o anxietate mai accentuată la începutul tratamentului cu Anafranil. Această creștere inițială paradoxală a anxietății este mai pronunțată în timpul primelor câteva zile de tratament și, în general, dispare în decurs de 2 săptămâni.
Ocazional, a fost observată activarea psihozei la pacienții schizofrenici care primesc antidepresive triciclice. Ca urmare, Anafranil poate determina creșterea anxietății, neliniștii și excitației la pacienții cu agitație sau simptome schizofrenice concomitente.
La pacienții predispuși și vârstnici, antidepresivele triciclice pot provoca psihoză farmacogenă (delirantă), în special noaptea. Acestea dispar fără tratament specific în câteva zile de la retragerea medicamentului.
Au fost raportate, de asemenea, episoade hipomaniacale și maniacale în timpul fazelor depresive la pacienții cu tulburări afective bipolare care primesc tratament cu antidepresive triciclice. În astfel de cazuri, poate fi necesar să se reducă doza de Anafranil sau să se retragă Anafranil și să se administreze un agent antipsihotic. După ce astfel de episoade au dispărut, tratamentul cu Anafranil în doze mici poate fi reluat, dacă este necesar.
Hipertermia (un simptom al sindromului neuroleptic malign) a fost raportată la unii pacienți care primesc tratament concomitent cu Anafranil și un agent neuroleptic.
Riscul de suicid este inerent depresiei severe și poate persista până la apariția unei remisiuni semnificative. La începutul tratamentului, poate fi indicată terapia combinată cu benzodiazepine sau neuroleptice (vezi punctul Interacțiuni).
Sistemul cardiovascular: Se impune o precauție deosebită la pacienții cu tulburări cardiovasculare, în special la cei cu insuficiență cardiovasculară, tulburări de conducere (de exemplu, bloc atrioventricular de gradul I-III) sau aritmii. Monitorizarea funcției cardiace și a ECG-ului este indicată la astfel de pacienți, precum și la pacienții vârstnici. Înainte de începerea tratamentului, se recomandă verificarea tensiunii arteriale a pacientului, din cauza posibilității unei reduceri la pacienții cu hipotensiune arterială sau instabilitate circulatorie.
Tractul gastrointestinal: Se impune prudență la pacienții cu constipație cronică. Antidepresivele triciclice pot provoca ileus paralitic, în special la pacienții vârstnici și imobilizați la pat.
Fiere și rinichi: Se recomandă monitorizarea regulată a valorilor enzimelor hepatice la pacienții cu afecțiuni hepatice. Este necesară prudență la administrarea antidepresivelor triciclice la pacienții cu boală hepatică severă sau cu tumori ale măduvei suprarenale (de exemplu, feocromocitom, neuroblastom) din cauza riscului de precipitare a crizei hipertensive.
Sistem endocrin: Este indicată prudență la pacienții cu hipertiroidism și la pacienții cărora li se administrează preparate tiroidiene, deoarece acțiunea anticolinergică a Anafranilului este susceptibilă de a crește riscul general de efecte cardiace nedorite.
Reacții de hipersensibilitate: Au existat raportări izolate de șoc anafilactic. Este necesară prudență atunci când se administrează Anafranil pe cale IV.
Sânge: Deși au existat doar raportări izolate de modificări ale numărului de globule roșii în timpul tratamentului cu Anafranil, se impune efectuarea periodică a numărătorii celulelor sanguine și monitorizarea simptomelor, de exemplu febră și dureri în gât, în special în primele luni de tratament și în timpul tratamentului prelungit. Anafranil trebuie retras dacă numărul neutrofilelor scade la un nivel patologic.
Alții: A fost raportată o creștere a cariilor dentare în timpul tratamentului de lungă durată cu antidepresive triciclice. Prin urmare, se recomandă controale dentare regulate în timpul tratamentului pe termen lung.
Anafranil trebuie retras cât mai devreme posibil înainte de anestezia generală sau locală (vezi punctul Interacțiuni). (Anestezistul trebuie să fie informat că pacientul primește tratament cu Anafranil).
Diminuarea lăcrimării și acumularea de secreții mucoide datorate proprietăților anticolinergice ale antidepresivelor triciclice pot provoca leziuni ale epiteliului cornean la pacienții care poartă lentile de contact.
Se va evita retragerea bruscă din cauza posibilelor reacții adverse (vezi Reacții adverse).
Efecte asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje: Pacienții cărora li se administrează Anafranil trebuie avertizați că pot apărea vedere încețoșată, amețeală și alte simptome ale SNC (vezi Reacții adverse), caz în care nu trebuie să conducă vehicule, să utilizeze utilaje sau să facă orice altceva care necesită o vigilență completă. De asemenea, pacienții trebuie avertizați că alcoolul și alte medicamente pot potența aceste efecte (vezi punctul Interacțiuni).
Utilizarea în sarcină & alăptare: Categoria de sarcină D: Există dovezi certe de risc pentru fătul uman, dar acesta poate fi compensat de beneficiul terapeutic pentru mamă. Deoarece au existat rapoarte izolate privind o posibilă legătură între utilizarea antidepresivelor triciclice și efectele adverse (tulburări de dezvoltare) asupra fătului, tratamentul cu Anafranil trebuie evitat în timpul sarcinii și trebuie luat în considerare numai dacă este absolut esențial și dacă nu există un medicament alternativ cu risc mai mic.
Copiii născuți de mame tratate cu antidepresive triciclice în timpul sarcinii au prezentat simptome, de exemplu tulburări respiratorii, letargie, colici, iritabilitate, hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, tremurături și convulsii în primele ore sau zile de viață. Pentru a evita astfel de simptome, Anafranil trebuie retras cu cel puțin 7 săptămâni înainte de data estimată a nașterii, dacă acest lucru este justificat din punct de vedere medical.
Clomipramina HCl se excretă în laptele matern și, prin urmare, sugarul trebuie înțărcat sau medicamentul trebuie retras treptat.

.