Este cunoscut faptul că, în anii 1880, a fost făcut un mulaj din carcasa creierului unui stegozaur. S-a descoperit că, în ciuda dimensiunii sale masive, între 5 și 10 tone, creierul său era puțin mai mare decât o nucă. Cum putea un animal atât de mare să funcționeze cu un creier de două grame?
A fost teoretizat faptul că un spațiu mare, gol, descoperit în apropierea regiunii șoldului din măduva spinării trebuie să conțină un „al doilea creier”. Acest al doilea creier ar ajuta la controlul jumătății din spate a animalului, permițându-i, eventual, să reacționeze mai repede la prădători. Spații goale similare au fost descoperite ulterior în partea din spate a multor alți dinozauri sauropode mari. Astfel, s-a născut mitul creierului de fund de dinozaur.

Un schelet montat al unui Stegosaurus la Muzeul Carnegie de Istorie Naturală.

În timp ce mitul celor două creiere a persistat în cultura populară, acesta este aproape sigur incorect. Nu știm cu siguranță ce conținea spațiul gol, dar păsările cele mai apropiate rude vii ale dinozaurilor ne dau un indiciu bun.
Păsările moderne au la baza măduvei spinării o trăsătură goală similară numită corp de glicogen. Acest spațiu stochează glicogenul bogat în energie, dar nu îi cunoaștem funcția exactă. Ar putea facilita aprovizionarea cu glicogen a sistemului nervos al păsărilor, ar putea funcționa ca un organ care să ajute la echilibru sau ar putea avea o cu totul altă funcție. Dar, cu siguranță nu este un creier.
Contrariu mitului popular, dinozaurii precum Stegosaurus nu aveau un al doilea creier în fund.