Romano cheese este un termen folosit în Statele Unite și Canada pentru o clasă de brânzeturi tari, sărate, potrivite în primul rând pentru a fi date pe răzătoare, similare cu Pecorino Romano, de la care provine numele. În ciuda denumirii, nu trebuie confundată cu adevăratul Pecorino Romano, care este un produs italian recunoscut și protejat de legile Comunității Europene, deși legislația Statelor Unite permite ca Romano produs în întregime din lapte de oaie să fie numit „Pecorino Romano”.
Potrivit reglementărilor Administrației pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite, brânza Romano poate fi produsă din lapte de vacă, capră și/sau oaie. Aceasta trebuie să conțină mai puțin de 34% apă și cel puțin 38% grăsime din lapte. Se poate adăuga sau elimina smântână, lapte degresat și/sau lapte uscat și apă pentru a crea nivelul corect de grăsime din lapte. Laptele poate fi albit cu peroxid de benzoil sau cu un amestec de peroxid de benzoil cu alun de potasiu, sulfat de calciu și carbonat de magneziu, dar, în acest caz, trebuie adăugată vitamina A după tratament. Se poate adăuga un colorant artificial sigur albastru sau verde numai pentru a contracara orice colorare galbenă a laptelui. Nu este necesar să se utilizeze cheagul și se poate folosi orice „enzimă de coagulare a laptelui adecvată care produce o formare echivalentă de cheag”. Cașul trebuie mărunțit până la dimensiunea unui bob de porumb, agitat și încălzit la 49 °C (120 °F). Cașul este scurs, presat în forme, iar brânza este apoi înmuiată în saramură timp de 24 de ore. După saramurare, se freacă cu sare și se spală de mai multe ori. În continuare, brânza este uscată. Din când în când se întoarce și se răzuiește și poate fi acoperită cu ulei vegetal. Romano trebuie să fie maturat cel puțin cinci luni.
Cașcavalul Romano este adesea ras peste paste, adesea în combinație cu parmezanul.
.