În timp ce este puțin probabil ca papii din lumea modernă să se dezlănțuie în felul în care au făcut-o unii dintre predecesorii lor istorici, istoria Sfântului Scaun a arătat clar că anumiți papi din trecut care au optat pentru abordarea „dolla dolla bill y’all” au fost într-o poziție extrem de la îndemână pentru a face exact acest lucru. Aici trebuie să îl menționăm pe Papa Alexandru al VI-lea, un membru puternic al familiei Borgia, care, mai mult sau mai puțin, și-a mituit drumul spre papalitate și a procedat la plasarea unei bune părți din familia sa în poziții puternice în cadrul bisericii. De asemenea, a câștigat sume foarte bune de bani din afacerea sa secundară, care consta în vânzarea de poziții de cardinal candidaților cu cele mai adânci buzunare.

Un alt candidat principal pentru prestigiosul premiu „cel mai întreprinzător papă” este Sixtus al IV-lea, despre care Enciclopedia Britannica notează că este cel care a inventat indulgența – un concept care permitea persoanelor în viață să facă donații bisericii pentru a scurta timpul petrecut în purgatoriu de cei dragi morți. Oh, și a acordat, de asemenea, licențe pentru o mulțime de bordeluri. Acest lucru îl face, din punct de vedere tehnic, atât papă, cât și proxenet? Probabil că acesta este unul dintre acele gânduri care ți-au adus zece ani în plus în purgatoriu – cu excepția cazului în care ți-ai amintit să le spui celor dragi să continue să plătească indulgențele către el.