Există cinci tipuri de WBC:

Neutrofilele care reprezintă între 50 și 70 % din toate WBC circulante. Citoplasma lor este plină de granule palide care conțin enzime lizozomiale și compuși ucigași de bacterii.

Neutrofilele sunt foarte active și sunt, în general, primele care atacă bacteriile la locul unei leziuni. Descompunerea neutrofilelor folosite într-o rană infectată formează puroi.

Eozinofilele care reprezintă aproximativ 2-4 la sută din WBC circulante. Principalul lor mod de atac este de a excreta compuși toxici
care sunt eficienți împotriva paraziților care sunt prea mari pentru a fi înghițiți.

Eozinofilele sunt, de asemenea, sensibile la alergeni și cresc în timpul reacțiilor alergice.

Basofilele sunt mici și alcătuiesc mai puțin de 1% din WBC circulante. Ele se acumulează în țesuturile deteriorate și eliberează histamină, care dilată vasele de sânge, și heparină, care previne coagularea sângelui.

Monocitele sunt celule mari, sferice, care alcătuiesc între 2 și 8% din WBC circulante. Monocitele pot intra în țesuturile periferice pentru a deveni macrofage tisulare care pot înghiți particule mari și agenți patogeni.

Limfocitele , puțin mai mari decât globulele roșii, alcătuiesc 20 până la 30% din WBC circulante. Ele migrează în și din sânge.

Există 3 clase funcționale de limfocite:
1. Celulele T (imunitate mediată celular) atacă direct celulele străine.
2. Celulele B (imunitate umorală) se diferențiază în plasmocite care sintetizează anticorpi
3. Celulele ucigașe naturale (NK) detectează și distrug celulele tisulare anormale, cum ar fi cancerele.

Toate aceste celule au un rol foarte complex în apărarea organismului.