Aritmiile ventriculare apar în camerele inferioare ale inimii, numite ventricule. Aritmiile supraventriculare apar în zona de deasupra ventriculilor, de obicei în atrii, care sunt camerele superioare ale inimii. Bătăile neregulate ale inimii pot fi prea lente (bradicardie) sau prea rapide (tahicardie).

Bradicardie

Bradicardia este o frecvență cardiacă foarte scăzută, de mai puțin de 60 de bătăi pe minut. Apare atunci când impulsul electric care stimulează inima să se contracte nu este generat în pacemakerul natural al inimii, nodul sinusal sau nodul sinoatrial (nodul SA), sau nu este trimis către camerele inferioare ale inimii (ventriculii) prin căile corecte.

Bradicardia afectează în principal persoanele în vârstă, dar poate afecta persoane de orice vârstă, chiar și copii foarte mici. Aceasta poate avea două cauze: sistemul nervos central nu îi spune inimii să pompeze mai mult sau nodul SA poate fi deteriorat. Această afecțiune poate fi cauzată de boli cardiovasculare, de procesul de îmbătrânire sau de defecte moștenite sau congenitale, sau poate fi cauzată de anumite medicamente, inclusiv cele administrate pentru a controla aritmiile și hipertensiunea arterială.

Tachicardie

Tachicardia este o frecvență cardiacă foarte mare, de peste 100 de bătăi pe minut. Există mai multe tipuri diferite de tahicardie, în funcție de locul de unde provine ritmul rapid. Dacă își are originea în ventricule, se numește „tahicardie ventriculară”. Dacă își are originea deasupra ventriculilor, se numește „tahicardie supraventriculară”.

Aritmii ventriculare

Tachicardie ventriculară

Tachicardia ventriculară este atunci când nodul SA nu mai controlează bătăile ventriculilor, ci alte zone de-a lungul căii de conducere electrică inferioară preiau funcția de stimulator cardiac. Deoarece noul semnal nu se deplasează prin mușchiul cardiac de-a lungul căii normale, mușchiul cardiac nu bate normal. Bătăile inimii se accelerează și pacientul simte palpitații. Acest ritm neregulat poate provoca dificultăți extreme de respirație, amețeli sau leșin (sincopă).

Fibrilație ventriculară

Cea mai gravă aritmie este fibrilația ventriculară, care este o bătaie neregulată necontrolată a inimii. În loc să existe un singur impuls neprogramat de la ventricule, este posibil ca mai multe impulsuri să provină în același timp din locații diferite, toate stimulând inima să bată. Ca urmare, apare o bătaie a inimii mult mai rapidă și dezordonată, care poate ajunge până la 300 de bătăi pe minut. Din cauza acestor bătăi haotice, inima pompează prea puțin sânge către creier și restul corpului, iar persoana poate leșina. Trebuie obținută imediat asistență medicală. În cazul în care se poate începe resuscitarea cardiopulmonară (CPR) sau se pot aplica șocuri electrice pentru a readuce inima la un ritm normal, este posibil ca aceasta să nu fie grav afectată. Se crede că fibrilația ventriculară este cauza a aproximativ 220.000 de decese cauzate de atacuri de cord în fiecare an. Persoanele care suferă de boli cardiovasculare sau care au un istoric de atacuri de cord sunt la cel mai mare risc de fibrilație ventriculară.

Contracții ventriculare premature

Un tip mai puțin grav de aritmie ventriculară este contracția ventriculară prematură (PVC). După cum sugerează și numele, problema este cauzată de contracția ventriculilor mai devreme decât ar trebui, în afara succesiunii. PVC-urile (uneori numite „bătăi ventriculare premature”) nu sunt de obicei periculoase și adesea nu necesită tratament. Dar dacă pacientul are o boală cardiovasculară sau un istoric de tahicardie ventriculară, PVC-urile pot duce la o aritmie mai gravă. Deși majoritatea PVC-urilor apar rapid și fără avertisment, acestea pot fi cauzate și de cofeina din cafea, ceai, băuturi răcoritoare și ciocolată. Unele tipuri de medicamente fără prescripție medicală pentru tuse și răceală pot provoca, de asemenea, PVC.

Aritmii supraventriculare

Aritmiile supraventriculare își au originea deasupra camerelor inferioare ale inimii, cum ar fi în camerele superioare (atriile) sau în căile de conducere atriale. În general, aritmiile supraventriculare, numite și „aritmii atriale”, nu sunt la fel de grave ca aritmiile ventriculare. În unele cazuri, aceștia nici măcar nu au nevoie de tratament. La fel ca și PVC-urile, aritmiile atriale pot fi cauzate de o serie de factori, inclusiv fumatul, alcoolul, cofeina și medicamentele pentru tuse și răceală. Tulburarea se poate datora, de asemenea, unei boli reumatice a inimii sau unei glande tiroide hiperactive (hipertiroidism). Aritmiile supraventriculare pot provoca dificultăți de respirație, palpitații, senzație de apăsare în piept și un puls foarte rapid.

Tachicardia supraventriculară (SVT) sau tahicardia supraventriculară paroxistică (PSVT)

Tachicardia supraventriculară (SVT) este o frecvență cardiacă regulată, dar crescută, în jur de 150-250 de bătăi pe minut, care își are originea în atrii. Spre deosebire de alte tipuri de aritmie, SVT nu își are originea în nodul SA. SVT se mai numește și „tahicardie supraventriculară paroxistică (PSVT)”. Termenul „paroxistic” este folosit în sensul de „sporadic sau ocazional”.

Tachicardia supraventriculară, sau PSVT, apare atunci când semnale electrice anormale își au originea în camerele superioare ale inimii, interferând cu semnalele electrice care își au originea în nodul SA (stimulatorul cardiac natural al inimii). Bătăile din atrii cresc apoi ritmul cardiac.

Acest tip de aritmie este mai frecvent la sugari și la tineri. Riscul este, de asemenea, mai mare la femei, la tinerii anxioși și la persoanele foarte obosite. Persoanele care beau multă cafea sau alcool sau care fumează foarte mult prezintă, de asemenea, un risc crescut.

Fibrilație atrială

Fibrilația atrială este un ritm rapid, neregulat, datorat mișcărilor convulsive ale fibrelor musculare individuale ale inimii. Este o cauză majoră de accident vascular cerebral, în special la persoanele în vârstă. Fibrilația atrială poate face ca sângele să se adune în camerele superioare ale inimii. Sângele acumulat poate forma bulgări numiți „cheaguri”. Dacă un cheag de sânge se deplasează de la inimă la creier și blochează una dintre arterele cerebrale mai mici, se poate produce un accident vascular cerebral.

Din acest motiv, mulți pacienți cu fibrilație atrială trebuie să ia medicamente antiplachetare. Aceste medicamente pot preveni formarea cheagurilor și producerea unui accident vascular cerebral.

Sindromul Wolff-Parkinson-White

Sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW) este un grup de anomalii cauzate de căi de conducere suplimentare între atrii și ventricule. Din cauza acestor căi de conducere suplimentare, semnalele electrice ajung la ventricule mai devreme decât ar trebui și se întorc la atrii. Rezultatul este un ritm cardiac foarte ridicat. Persoanele cu acest sindrom se pot confrunta cu amețeli, palpitații în piept sau episoade de leșin. Aceștia sunt, de asemenea, mai predispuși să aibă episoade de tahicardie supraventriculară paroxistică (PSVT).

Flatter atrial

Flatterul atrial apare atunci când atriile bat prea repede, determinând ventriculii să bată și ei ineficient.

Contracțiile supraventriculare premature

Denumite și „contracții atriale premature” (PAC), apar atunci când atriile se contractă mai devreme decât ar trebui, provocând un ritm cardiac neregulat.

Bloc cardiac

Bloc cardiac apare atunci când nodul SA trimite semnalul electric corect, dar semnalul nu trece prin nodul atrioventricular (AV) sau prin căile de conducere electrică inferioare suficient de repede. Blocajele se datorează, în principal, procesului de îmbătrânire sau umflăturilor sau cicatricilor de la nivelul inimii, uneori cauzate de boala coronariană. Acestea pot apărea, de asemenea, din cauza amiloidozei cardiace, care este o boală în care țesutul cardiac normal este înlocuit de depozite de proteine numite „depozite amiloide”. Există mai multe tipuri diferite de blocaj cardiac și acestea sunt clasificate în funcție de gravitatea lor.

• Blocajul cardiac de gradul I este atunci când impulsurile care trec prin nodul AV sunt prea lente.
• Blocajul cardiac de gradul II este atunci când impulsurile trec prin atriile inimii, dar sunt întârziate la nivelul nodului AV. Din cauza acestei întârzieri, ventriculele nu bat la momentul potrivit.
• Bloc cardiac de gradul trei este atunci când niciun impuls nu ajunge la ventricule. Pentru a compensa, ventriculii își folosesc propriul stimulator cardiac „auxiliar”, cu o frecvență mai mică. Deoarece este posibil să existe un decalaj de timp între impulsul de la atrii și stimulatorul cardiac „auxiliar” din ventricule, persoana poate leșina. Acest lucru se numește „criza Stokes-Adams”. Blocajul cardiac de gradul trei este foarte grav și poate duce la insuficiență cardiacă și chiar la deces.