Nota editorului: Acest blog a fost actualizat la 12 august 2020 pentru a include recentul document al WRI privind proiectarea și comunicarea obiectivelor net-zero. Puteți citi documentul aici.

Cele mai recente cercetări sunt clare: Pentru a evita cele mai grave efecte climatice, emisiile globale de gaze cu efect de seră (GES) vor trebui să scadă la jumătate până în 2030 și să ajungă la zero net-zero în jurul jumătății secolului.

Recunoscând această urgență, un număr fără precedent de lideri din mediul de afaceri și din administrația locală sprijină o ambiție națională puternică în domeniul climei prin intermediul campaniei Race to Zero a Campionilor la nivel înalt ai ONU pentru climă. Inițiativa globală stabilește criterii minime pentru conceperea unor obiective nete zero, solicitând regiunilor, orașelor, întreprinderilor, investitorilor și societății civile să se angajeze să ajungă la emisii nete zero până în 2050 și să prezinte un plan înainte de următorul summit al ONU privind clima din 2021. Acest lucru vine după ce secretarul general al ONU a cerut țărilor să prezinte obiective net-zero. În plus, un număr din ce în ce mai mare de țări s-au alăturat Alianței Climate Ambition cu aspirații de a ajunge la emisii nete-zero.

Aici explorăm ce înseamnă un obiectiv net-zero, explicăm știința din spatele obiectivului net-zero și discutăm ce țări și-au asumat deja astfel de angajamente.

Ce înseamnă să ajungi la emisii nete-zero?

Vom atinge un nivel net-zero de emisii atunci când toate emisiile rămase de GES cauzate de om vor fi echilibrate prin eliminarea GES din atmosferă într-un proces cunoscut sub numele de eliminare a carbonului.

În primul rând, emisiile cauzate de om – cum ar fi cele provenite de la vehiculele și fabricile alimentate cu combustibili fosili – ar trebui să fie reduse cât mai aproape de zero. Orice cantitate de GES rămasă ar fi echilibrată cu o cantitate echivalentă de eliminare a carbonului, de exemplu prin refacerea pădurilor sau prin tehnologia de captare și stocare directă a aerului (DACS). Conceptul de emisii nete zero este asemănător cu „neutralitatea climatică.”

Când trebuie ca lumea să ajungă la emisii nete zero?

În cadrul Acordului de la Paris, țările au convenit să limiteze încălzirea mult sub 2 grade C (3,6 grade F) și, în mod ideal, la 1,5 grade C (2,7 grade F). Efectele climatice care se manifestă deja în întreaga lume, chiar și în cazul unei încălziri de numai 1,1 grade C (2 grade F) – de la topirea gheții la valuri de căldură devastatoare și furtuni mai intense – arată urgența de a minimiza creșterea temperaturii la nu mai mult de 1,5 grade C. Cele mai recente date științifice sugerează că, pentru a îndeplini obiectivele de temperatură ale Acordului de la Paris, lumea va trebui să ajungă la emisii nete zero în următoarele termene:

• În scenariile care limitează încălzirea la 1,5 grade C, dioxidul de carbon (CO2) ajunge la emisii nete zero, în medie, între 2050 (în scenariile cu depășire redusă sau fără depășire) și 2052 (în scenariile cu depășire ridicată, în care creșterea temperaturii depășește 1,5 grade C pentru o perioadă de timp înainte de a fi redusă). Emisiile totale de GES ajung la zero net între 2063 și 2068.
• În scenariile cu 2 grade C, CO2 ajunge la zero net în medie între 2070 (în scenariile cu o probabilitate mai mare de 66% de limitare a încălzirii la 2 grade C) și 2085 (probabilitate de 50-66%). Emisiile totale de GES ajung la zero net până la sfârșitul secolului.

Raportul special privind încălzirea globală de 1,5˚C, al Grupului interguvernamental de experți privind schimbările climatice (IPCC), constată că, dacă lumea ajunge la emisii nete zero cu un deceniu mai devreme, până în 2040, șansele de a limita încălzirea la 1,5 grade C sunt considerabil mai mari. Cu cât mai repede atingem nivelul maxim al emisiilor și cu cât acestea sunt mai scăzute în acel moment, cu atât este mai realist să ajungem la zero emisii nete în timp util. De asemenea, ar trebui să ne bazăm mai puțin pe eliminarea carbonului în a doua jumătate a secolului.

Important este faptul că intervalul de timp pentru a ajunge la emisii nete zero diferă în mod semnificativ dacă ne referim doar la CO2 sau dacă ne referim la toate gazele cu efect de seră majore (inclusiv metanul, protoxidul de azot și „gazele F”, cum ar fi hidrofluorocarburile, cunoscute în mod obișnuit sub numele de HFC). În ceea ce privește emisiile altele decât cele de CO2, data de zero net este mai târzie, deoarece unele dintre aceste emisii – cum ar fi metanul provenit din surse agricole – sunt ceva mai dificil de eliminat treptat. Cu toate acestea, aceste gaze puternice, dar cu durată de viață scurtă, vor determina creșterea temperaturilor pe termen scurt, ceea ce ar putea împinge schimbările de temperatură dincolo de pragul de 1,5 grade C mult mai devreme.

Din acest motiv, este important ca țările să precizeze dacă obiectivele lor de zero net se referă doar la CO2 sau la toate GES majore. Un obiectiv cuprinzător de emisii nete zero ar include toate GES majore, asigurându-se că sunt reduse și gazele altele decât CO2.

Toate țările trebuie să ajungă la emisii nete zero în același timp?

Timpurile de mai sus reprezintă medii globale. Deoarece economiile și stadiile de dezvoltare ale țărilor variază foarte mult, nu există un calendar unic pentru fiecare țară în parte. Cu toate acestea, există limite fizice stricte ale emisiilor totale pe care atmosfera le poate suporta, limitând în același timp creșterea temperaturii globale la obiectivele convenite în cadrul Acordului de la Paris. Cel puțin, marii emițători (cum ar fi Statele Unite, Uniunea Europeană și China) ar trebui să ajungă la zero emisii nete de GES până în 2050, altfel va fi greu ca matematica să funcționeze, indiferent de ceea ce fac celelalte țări. În mod ideal, marii emițători vor ajunge la zero net mult mai devreme, având în vedere că cele mai mari economii joacă un rol covârșitor în determinarea traiectoriei emisiilor globale.

Câte țări au obiective de zero net?

Veci de țări și regiuni au adoptat obiective net-zero până în iunie 2020 – Austria, Bhutan, Costa Rica, Danemarca, Uniunea Europeană, Fiji, Finlanda, Franța, Ungaria, Islanda, Japonia, Insulele Marshall, Noua Zeelandă, Norvegia, Portugalia, Singapore, Slovenia, Suedia, Elveția și Regatul Unit.

Această listă include doar țările care au adoptat un obiectiv net-zero prin lege sau printr-un alt document de politică. Aceasta nu include obiectivele din discursurile politice, cum ar fi anunțul notabil al Chinei. The Energy and Intelligence Climate Unit menține o listă actualizată a anunțurilor net-zero aici. Începând cu iunie 2020, 120 de țări s-au angajat să lucreze la obiective net-zero prin intermediul Climate Ambition Alliance, inclusiv toate țările cel mai puțin dezvoltate și câteva țări cu emisii ridicate. Cu toate acestea, doar aproximativ 10 % din emisiile globale sunt acoperite de o anumită formă de obiectiv net-zero adoptat. Unele obiective net-zero au fost încorporate direct în angajamentele țărilor în cadrul Acordului de la Paris.

Cum realizăm emisii nete-zero?

Politica, tehnologia și comportamentul trebuie să se schimbe la nivel general. De exemplu, în căile spre 1,5 grade Celsius, se preconizează că energiile regenerabile vor furniza 70-85% din energia electrică până în 2050. Eficiența energetică și măsurile de schimbare a combustibililor sunt esențiale pentru transporturi. Îmbunătățirea eficienței producției de alimente, schimbarea opțiunilor alimentare, stoparea defrișărilor, refacerea terenurilor degradate și reducerea pierderilor și a risipei de alimente au, de asemenea, un potențial semnificativ de reducere a emisiilor. Este esențial ca tranziția structurală și economică necesară pentru a limita încălzirea la 1,5 grade Celsius să fie abordată în mod echitabil, în special pentru lucrătorii din industriile cu emisii ridicate de dioxid de carbon. Vestea bună este că majoritatea tehnologiilor de care avem nevoie sunt disponibile și sunt din ce în ce mai competitive din punct de vedere al costurilor față de alternativele cu emisii ridicate de dioxid de carbon. Energia solară și eoliană furnizează acum cea mai ieftină energie pentru 67% din lume. Piețele se trezesc la aceste oportunități și la riscurile unei economii cu emisii ridicate de dioxid de carbon și se reorientează în consecință.

În plus, va trebui să se facă investiții în eliminarea carbonului. Diferitele căi evaluate de IPCC pentru a atinge 1,5 grade C se bazează pe niveluri diferite de eliminare a carbonului, dar toate se bazează într-o anumită măsură pe aceasta. Eliminarea CO2 din atmosferă va fi necesară pentru a compensa emisiile din sectoarele în care atingerea nivelului zero de emisii este mai dificilă, cum ar fi aviația. Eliminarea carbonului poate fi realizată prin mai multe mijloace, inclusiv prin abordări terestre (cum ar fi refacerea pădurilor și stimularea absorbției carbonului de către sol) și abordări tehnologice (cum ar fi captarea și stocarea directă în aer sau mineralizarea).

Abordul de la Paris angajează țările să atingă emisii nete zero?

Pe scurt, da.

Acuvântul de la Paris are un obiectiv pe termen lung de a atinge „un echilibru între emisiile antropice de către surse și absorbțiile de către absorbanții de gaze cu efect de seră în a doua jumătate a acestui secol , pe baza echității și în contextul dezvoltării durabile și al eforturilor de eradicare a sărăciei”. Conceptul de echilibrare a emisiilor și a absorbțiilor se aseamănă cu atingerea unui nivel de emisii nete zero.

Cuplată cu obiectivul final de limitare a încălzirii cu mult sub 2 grade C, și vizând 1,5 grade C, Acordul de la Paris angajează guvernele să reducă drastic emisiile și să intensifice eforturile pentru a ajunge la emisii nete zero în timp util pentru a evita cele mai grave consecințe ale schimbărilor climatice. Cadrul Acordului de la Paris invită, de asemenea, țările să prezinte până în 2020 strategii de dezvoltare pe termen lung, cu emisii reduse. Aceste strategii pot fi un vehicul pentru a stabili obiective cu emisii nete zero și pentru a trasa modul în care țările își propun să realizeze astfel de tranziții.

Să se angajeze să creeze obiective îndrăznețe pe termen scurt și pe termen lung care să se alinieze la un viitor cu emisii nete zero ar trimite semnale importante tuturor nivelurilor de guvernare, sectorului privat și publicului că liderii pariază pe un viitor sigur și prosper, mai degrabă decât pe unul devastat de efectele climatice.

.