Întrebare: „Ce este renașterea creștină?”
Răspuns: Renașterea se referă la o redeșteptare spirituală dintr-o stare de adormire sau stagnare în viața unui credincios. Ea cuprinde reapariția unei iubiri pentru Dumnezeu, o apreciere a sfințeniei lui Dumnezeu, o pasiune pentru Cuvântul Său și pentru biserica Sa, o conștientizare convingătoare a păcatului personal și colectiv, un spirit de umilință și o dorință de pocăință și de creștere în neprihănire. Renașterea revigorează și, uneori, adâncește credința unui credincios, deschizându-i ochii față de adevăr într-un mod proaspăt și nou. Ea implică, în general, conotația unui nou început cu o tabula rasa, marcând un nou început al unei vieți trăite în ascultare de Dumnezeu. Renașterea rupe farmecul și puterea lumii, care orbește ochii oamenilor, și generează atât voința, cât și puterea de a trăi în lume, dar nu din lume.
În SUA, prima renaștere, numită și Prima Mare Trezire, a produs o recrudescență a devoțiunii în rândul protestanților în anii 1730 și 1740, marcând permanent religia americană. A rezultat în urma unor predici autoritare care i-au mișcat profund pe membrii bisericii cu o conștientizare convingătoare a vinovăției personale și a naturii impresionante a mântuirii prin Hristos. Despărțindu-se de ritualurile seci și de ceremoniile pe de rost, Marea Trezire a făcut ca creștinismul să devină intens personal pentru omul de rând, așa cum ar trebui să fie, creând o nevoie emoțională profundă de relație cu Hristos.
Rezviere, în multe privințe, reproduce experiența credinciosului atunci când este mântuit. Ea este inițiată de un îndemn al Duhului Sfânt, creând o conștientizare a ceva ce lipsește sau este greșit în viața credinciosului și care poate fi îndreptat doar de Dumnezeu. La rândul său, creștinul trebuie să răspundă din inimă, recunoscându-și nevoia. Apoi, într-un mod puternic, Duhul Sfânt îndepărtează vălul pe care lumea l-a aruncat peste adevăr, permițându-le credincioșilor să se vadă pe deplin în comparație cu măreția și sfințenia lui Dumnezeu. Evident, astfel de comparații aduc o mare umilință, dar și o mare admirație față de Dumnezeu și de harul Său cu adevărat uimitor (Isaia 6:5). Totuși, spre deosebire de experiența inițială de convertire care aduce o nouă relație cu Dumnezeu, trezirea reprezintă o restaurare a părtășiei cu Dumnezeu, relația fiind păstrată chiar dacă credinciosul s-a îndepărtat pentru o vreme.
Dumnezeu, prin Duhul Său cel Sfânt, ne cheamă la trezire într-o serie de situații. Scrisorile lui Hristos către cele șapte biserici dezvăluie unele circumstanțe care pot necesita o trezire. În scrisoarea către Efes, Hristos a lăudat biserica pentru perseverența și discernământul lor, dar a afirmat că aceasta își părăsise prima dragoste (Apocalipsa 2:4-5). De multe ori, pe măsură ce entuziasmul acceptării lui Hristos se răcește, ne pierdem zelul pe care îl aveam la început. Ne împotmolim în ritual, trecând prin mișcări, dar nu mai experimentăm bucuria de a-L sluji pe Hristos. Renașterea ajută la restabilirea acelei prime iubiri și pasiuni pentru Hristos. Apocalipsa 2:10-11 se referă la biserica din Smirna, care suferea o persecuție intensă. Grijile și preocupările vieții ne pot doborî, lăsându-ne epuizați din punct de vedere emoțional, fizic și spiritual. Trezirea ne poate ridica la o nouă speranță și credință.
În Apocalipsa 2:14-16 vorbește despre problema compromisului cu lumea și a încorporării valorilor lumești în sistemele noastre de credință. Renașterea ne ajută să discernem în mod corect ce valori ar trebui să avem. Apocalipsa 2:20-23 vorbește despre problema tolerării învățăturii false în bisericile noastre. Trebuie să examinăm mesajele pe care le auzim și să le comparăm cu mesajul Bibliei. Trezirea ne ajută să găsim adevărul. Apocalipsa 3:1-6 descrie o biserică moartă, o biserică care își face treaba în exterior, dar care nu are nimic în interior. Aici este o imagine a creștinismului nominal, prosperă în exterior, ocupată cu aspectele exterioare ale activității religioase, dar lipsită de viață și putere spirituală. Renașterea ajută la resuscitarea vieții spirituale. În Apocalipsa 3:11, suntem avertizați în continuare împotriva mulțumirii, a unei vieți care nu aduce roade. Toate aceste scenarii cer o trezire.
Dovada trezirii, o mare revărsare a Duhului Sfânt asupra credincioșilor, sunt viețile schimbate. Au loc mari mișcări spre neprihănire, evanghelizare și dreptate socială. Credincioșii petrec din nou timp în rugăciune și citesc și ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu. Credincioșii încep să își folosească cu putere darurile spirituale. Există mărturisire a păcatului și pocăință.