Grupa sanguină trebuie determinată înainte ca sângele să fie transfuzat la un pacient pentru a preveni o reacție transfuzională.

Când cineva are sânge de grupa A (cu antigeni de grupa A), plasma sa are anticorpi de grupa B și viceversa. Prin urmare, are loc o reacție atunci când antigenele de pe globulele roșii din sângele donatorului reacționează cu anticorpii din plasma primitorului.

De exemplu, dacă o unitate de sânge de tip A (care conține antigene A) este transfuzată la o persoană cu grupa B (care are anticorpi anti-tip A în sânge), va avea loc o reacție transfuzională.

Când are loc o reacție transfuzională, un anticorp se atașează la antigenele de pe mai multe globule roșii. Acest lucru face ca globulele roșii să se aglomereze și să astupe vasele de sânge. Apoi, celulele sunt distruse de organism (un proces numit hemoliză), eliberând hemoglobina din globulele roșii în sânge. Hemoglobina este apoi descompusă în bilirubină, care poate provoca icter.

Dacă este necesară o transfuzie de sânge de urgență și nu se cunoaște grupa de sânge a primitorului, oricine poate primi sânge de grupa O-. Sângele de tip O- (care nu are antigen pe suprafața sa) nu va reacționa cu anticorpii din plasma primitorului. Oricine are sânge de grupa O- se numește donator universal. Cei cu sânge de tip AB (care nu are anticorpi) se numesc primitori universali, deoarece plasma lor nu va reacționa cu sângele donat.

.