Coccis; vertebrele coccigiene [I-IV] – Os coccygis; Coccyx vertebrae coccygeae [I-IV]

Descriere

Coccisul este de obicei format din patru vertebre rudimentare; numărul acestora poate fi însă mărit la cinci sau redus la trei. În fiecare dintre primele trei segmente poate fi urmărit un corp rudimentar și procese articulare și transversale; ultima piesă (uneori a treia) este un simplu nodul de os. Toate segmentele sunt lipsite de pediculi, lamine și procese spinoase. Primul este cel mai mare; seamănă cu cea mai joasă vertebră sacrală și există adesea ca o piesă separată; ultimele trei scad în dimensiune de sus în jos și sunt de obicei fuzionate între ele.

Suprafața anterioară este ușor concavă și marcată cu trei caneluri transversale care indică joncțiunea diferitelor segmente. Oferă atașament la ligamentul sacrococcigian anterior și la Levatores ani și susține o parte din rect. Suprafața posterioară este convexă, marcată de caneluri transversale similare cu cele de pe suprafața anterioară și prezintă de o parte și de alta un șir liniar de tuberculi, procesele articulare rudimentare ale vertebrelor coccigiene. Dintre acestea, perechea superioară este mare și se numește cornua coccigiană; se proiectează în sus și se articulează cu cornua sacrului, iar de o parte și de alta completează foramenul de transmitere a diviziunii posterioare a celui de-al cincilea nerv sacral.

Bordurile laterale sunt subțiri și prezintă o serie de mici eminențe, care reprezintă procesele transversale ale vertebrelor coccigiene. Dintre acestea, prima este cea mai mare; este aplatizată dinspre înainte spre înapoi și adesea urcă pentru a se uni cu partea inferioară a marginii laterale subțiri a sacrului, completând astfel foramenul pentru transmiterea diviziunii anterioare a celui de-al cincilea nerv sacral; celelalte scad în dimensiune de sus în jos și adesea lipsesc. Marginile coccisului sunt înguste și se atașează de o parte și de alta la ligamentele sacrotuberos și sacrospinos, la Coccygeus în fața ligamentelor și la Glutæus maximus în spatele lor.

Baza prezintă o suprafață ovală pentru articularea cu sacrul.

Vârful este rotunjit și are atașat de el tendonul Sphincter ani externus. Poate fi bifid și este uneori deviat într-o parte sau alta.

Această definiție încorporează un text dintr-o ediție de domeniu public din Gray’s Anatomy (a 20-a ediție americană a lucrării Gray’s Anatomy of the Human Body, publicată în 1918 – din http://www.bartleby.com/107/).

Herarhia anatomică

Anatomie generală > Oase; sistem scheletic > Schelet axial > Coloana vertebrală > Coccis; vertebrele coccigiene

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.