Introducere
Comunicarea non-verbală implică indicii vizuale (acuitatea vizuală), gesturi (limbajul corpului), paralimbaj (intonație, intonație, viteza de vorbire), oculesică (studiul mișcărilor oculare), cronemică (studiul rolului timpului în comunicare), haptică (comunicarea prin atingere) și proxemică (studiul folosirii spațiului în comunicare). Comunicarea non-verbală dezvoltă o dezvoltare socio-emoțională încă din copilărie haptica, o metodă de comunicare non-verbală care comunică prin intermediul simțului tactil la oameni și animale în lumea reală.
©/Adobe Stock
Etimologie
Termenul haptică a fost derivat din grecescul „haptikos” se concentrează pe aplicațiile medicale, tehnologice și biologice ale atingerii și este strâns legat de proxemică, deoarece haptica și proxemica comunică prin spațiu și teritoriu. Comunicarea haptică diferă în jurul culturilor lumii, este nesemnificativă la atingere în culturile occidentale și britanice și frecventă în rândul italienilor și francezilor.
Teorie
Comunicarea haptică este concepută exclusiv pentru a parcurge rapid informația. Comunicarea prin haptică nonverbală implică strângerea de mână, mângâierea, sărutul, sărutul, palma, îmbrățișarea, îmbrățișarea, masajul, lovirea, lovirea, îmbrățișarea, gâdilarea etc. Fiecare atingere comunică un mesaj unic, cum ar fi frica, dezgustul, dragostea, încurajarea, recunoștința, simpatia, furia, sexul, durerea, violența etc. Mai mult decât atât, comunicarea haptică depinde de mediu și de interpretări cum ar fi cine, de ce, când și diferă în funcție de context și scop ca: profesional, prietenie, ghid, pedeapsă, simpatie, excitare, atenție, salut, căutare etc.
Comunicarea prin atingere este o parte esențială a dezvoltării sociale umane. Haptica fie că este intenționată sau neintenționată duce spre consecințe pozitive sau negative. Simțul tactil este modalitatea eficientă, directă și intimă de comunicare începe încă de la făt și ajută la perceperea lumii dinăuntru și din jur. Este purtător de emoții distincte, iar intensitatea emoției sale poate varia în funcție de atingerea bună sau rea. Comunicarea haptică non-verbală trimite mesaje prin intermediul nervilor senzoriali și primește mesaje prin intermediul senzorilor cerebrali, deoarece are un impact asupra stimulului psihologic. În mod involuntar și persistent, atât oamenii, cât și animalele comunică cu mediul înconjurător prin atingere, deoarece este un instinct de supraviețuire de bază și vital pentru ei. Atingerea comunică emoțiile și sentimentele într-o formă fizică, creează intimitate fizică, legături, raport, confort și amplifică.
Haptica este clasificată în funcțională/profesională, socială/politehnică, prietenie/căldură, dragoste/intimitate, sexuală/arousal. În mod semnificativ, oamenii comunică non-verbal, ei trimit semne și emoții prin multe forme care necesită înțelegere, deoarece atingerea este esențială pentru o comunicare eficientă care ar putea fi interpretată diferit. Comunicarea haptică este corelată cu cea kinetică (mișcarea ochilor – privirea), unde adaptorii în gesturi sunt mișcările de atingere și comportamentele orientate către sine și către ceilalți, cum ar fi scuturarea picioarelor, scărpinatul, folosirea telefoanelor mobile, limpezirea gâtului etc. Avantajele comunicării nonverbale sunt un compliment, un substitut, o atracție, o exprimare, ajută persoanele cu dizabilități fizice și analfabete. Dezavantajele sunt vagi, legătura cu cultura, dificil de interpretat, distorsionarea informației și multicanal.
Când nu se întâmplă nicio comunicare prin atingere, oamenii se simt abandonați și izolați, deoarece instinctul de supraviețuire de bază al organismelor vii cu șase și cinci simțuri este atingerea. Comunicarea haptică se conectează și intens în transmiterea emoțiilor cum ar fi orientarea spre sarcină, interacțiunea rituală, relația idiosincratică, atașamentul emoțional și intenția sexuală. Aceste categorii depind de toleranța unui individ și intens în împărtășirea sentimentelor ca atingere cu un motiv ascuns este comunicarea strategică. Comunicarea tactilă care este o metodă imensă ar putea fi cu contact ridicat, contact scăzut, iar diferențele interne au ca rezultat corelații pozitive și negative. Capacitatea omului de a înțelege și de a răspunde la comunicarea haptică îl ajută să decodifice mesajul codificat.
Aplicații pe teren
- Comunicarea tactilă este o modalitate eficientă și intimă de a manipula și îngriji copiii. Orice lucru comunicat prin atingere ar fi mai eficient în comparație cu alte forme de comunicare, deoarece atingerea implică un atașament fizic.
- Comunicarea haptică este aplicată cu elevii cu dizabilități fizice, unde aceștia învață prin atingere.
- Comunicarea haptică utilizată pe scară largă în domeniul IA (sistem de senzori de inteligență artificială și robotică), Acest sistem susține metodele haptice medicale în aplicații chirurgicale și de altă natură. În industria de divertisment, apariția metodelor haptice și a senzorului haptic oferă un sprijin adecvat pentru calcul și jocuri.
.