Am auzit cu toții (și unii dintre noi poate chiar am scris) o variantă a clasicului poem de dragoste „Trandafirii sunt roșii”. Este o strofă simplă de patru versuri cu o schemă de rimă la fel de simplă:

Roses are red

Violets are blue

Sugar is sweet

And so are you

Și în timp ce această poezie în sine apare ca fiind ceva asemănător cu o simplă rimă de grădiniță, ce-ar fi dacă v-aș spune că originile sale o transformă doar într-o bucată dintr-o operă mult mai mare? Deși utilizarea din zilele noastre este departe de a fi cuvânt cu cuvânt în comparație cu utilizarea sa ancestrală, asemănările sunt destul de clare. Trandafirii sunt roșii, iar lămâile sunt galbene.

Era într-o zi de Somers shynie,

Când Titanul frumos își etala razele,

Într-o fântână proaspătă, departe de ochii tuturor oamenilor,

Și-a scăldat pieptul, căldura boierească să o alunge;

S-a scăldat cu trandafiri roșii, și violete au suflat,

Și toate florile cele mai dulci, care în pădure creșteau.

Acest fragment este extras din poemul epic The Faerie Queene, scris în 1590 de Sir Edmund Spenser, mai exact Cartea a treia, Canto 6, Strofa 6. Pentru cei care nu știu, acest poem este menit să reflecte virtuțile elisabetane (cum ar fi temperanța, castitatea, prietenia și curtoazia, printre altele) sub forma diferiților cavaleri în timpul călătoriilor lor, în timp ce fiecare dintre aceste virtuți este provocată și testată. Lucrarea în sine se întinde pe parcursul a șapte cărți diferite, cea de-a șaptea și ultima fiind incompletă, deși intenția inițială a lui Sir Spenser a fost de a compila un corp de douăsprezece cărți separate. Dar, divaghez.

Alte povești de origine cu privire la „Trandafirii sunt roșii” pot fi găsite, fără îndoială, în surse cu un conținut mai asemănător. Având în vedere că poemul în sine este unul atât de simplu ca structură, conținut și schemă de rime, este logic să aflăm că este foarte posibil ca inspirația să fi fost preluată din versuri de grădiniță reale – în acest caz, „Gammer Gurton’s Garland”: Or the Nursery Parnassus”, o colecție de versuri englezești scrisă de Joseph Ritson în 1784. Fragmentul specific inclusiv al sursei pentru poemul din zilele noastre este următorul:

The rose is red, the violet’s blue

The honey’s sweet, and so are you.

Tu ești dragostea mea și eu sunt al tău;

Te-am atras la Valentin al meu:

S-a tras la sorți și atunci am tras,

Și Fortuna a spus că tu trebuie să fii tu

Chiar mai evident decât utilizarea lui Spenser în „The Faerie Queene”, aceasta arată practic verbatim rima modernă de grădiniță în corpul poeziei propriu-zise. Și având în vedere faptul că aceasta este literalmente dintr-o carte de versuri de grădiniță și modul în care poezia este văzută în zilele noastre, are și mai mult sens să asociem originile cu „Roses are Red” la această operă, indiferent dacă mulți dintre noi erau conștienți de existența ei sau nu. Cu toate acestea, există un corp de lucrări din care este foarte posibil ca poemul să fi evoluat și despre care mulți dintre noi au auzit. Urmează fragmentul original de două versuri:

Les bleuets sont bleus, les roses son roses

Les bleuets sont bleus, j’aime mes amours

Traducerea din originalul francez: „Violetele sunt albastre, trandafirii sunt roșii, violetele sunt albastre, îmi iubesc iubirile”. Aceasta este o parte din corpul unui cântec cântat de personajul Fantine în cadrul operei consacrate Les Misérables de Victor Hugo. Unii speculează că este posibil ca el să fi fost familiarizat cu Spenser și cu lucrarea sa, „The Faerie Queene”, și poate că s-a inspirat din aceasta, deși a spune într-un fel sau altul definitiv este un punct destul de discutabil. Cu toate acestea, este totuși interesant de observat cum un poem atât de simplu, atât în structură cât și în conținut, poate avea un fundal atât de strălucitor în ceea ce privește posibila sa poveste de origine.

.