Experiența școlară poate fi o provocare pentru elevii cu ADHD. De obicei, elevii sunt identificați doar după ce demonstrează în mod constant că nu reușesc să înțeleagă sau să respecte regulile sau să finalizeze sarcinile solicitate. Alte motive comune pentru sesizare includ întreruperi frecvente în clasă și performanțe academice slabe.

Studiile au constatat că elevii cu ADHD, în comparație cu elevii fără ADHD, au avut dificultăți academice persistente care au dus la următoarele: note medii mai mici, mai multe note nereușite, mai multe exmatriculări, rate mai mari de abandon școlar și o rată mai mică de finalizare a studiilor universitare de licență (Weiss & Hechtman, citat în Johnston, 2002; Ingersoll, 1988). Comportamentul perturbator asociat uneori cu această tulburare poate face ca elevii cu ADHD să fie mai predispuși la suspendări și exmatriculări. Un studiu realizat de Barkley și colegii săi (1990b) a constatat că 46% din grupul lor de studiu al elevilor cu ADHD fuseseră suspendați și 11% fuseseră exmatriculați.

Simptomele de bază ale ADHD – neatenție, hiperactivitate și impulsivitate – fac ca satisfacerea rigorilor zilnice ale școlii să fie o provocare (Zentall, 1993). Dificultatea de a menține atenția asupra unei sarcini poate contribui la omiterea unor detalii importante în teme, la visarea cu ochii deschiși în timpul cursurilor și al altor activități și la dificultăți în organizarea temelor. Hiperactivitatea poate fi exprimată fie prin întreruperi verbale, fie fizice în clasă. Impulsivitatea poate duce la erori neglijente, răspunzând la întrebări fără a formula pe deplin cele mai bune răspunsuri și participând doar la activități care sunt distractive sau noi. În general, elevii cu ADHD pot întâmpina mai multe probleme de performanță școlară decât colegii lor fără dizabilități.

Sfaturi utile

Această secțiune evidențiază câteva sfaturi bazate pe dovezi pentru abordarea nevoilor specifice de învățare ale copiilor cu ADHD. Informații mai detaliate despre strategiile eficiente pot fi găsite într-un ghid însoțitor, Teaching Children with Attention Deficit Hyperactivity Disorder: Strategii și practici de instruire. Informații referitoare la setul complet de materiale sunt disponibile la pagina 21.

Numeroase studii au constatat că rezultatele pozitive apar atunci când principalii actori implicați în educația unui elev colaborează pentru a aborda ADHD-ul unui copil (Blazer, 1999; Bos, 1999; Bos, Nahmias, & Urban, 1999; Nahmias, 1995; Williams & Carteledge, 1997). Colaborarea și comunicarea eficientă între casă și școală oferă o structură între cele două medii majore din viața copilului. Recompensele comune, strategiile de întărire și limbajul ajută la promovarea consecvenței în toate mediile.

Bos et al. (1999) au raportat că parteneriatele de colaborare între casă și școală au fost deosebit de importante în timpul evaluării inițiale a dizabilității copilului și a nevoilor educaționale, a dezvoltării planurilor de modificare a comportamentului, a evaluărilor medicației și a coordonării repartizărilor. Părinții și profesorii își pot împărtăși reciproc informații dacă lucrează împreună pentru a planifica strategii comportamentale și academice pentru elev. Părinții pot oferi informații despre copil – inclusiv istoricul medical al copilului, hobby-urile și interesele acestuia, elementele de întărire eficiente și comportamentul în alte contexte – care pot contribui la deciziile luate de profesor și de ceilalți membri ai echipei IEP. Profesorul îi poate ține pe părinți la curent cu progresele, performanțele și comportamentul copilului lor la școală. În cazul în care copilul ia medicamente, profesorul poate oferi feedback părinților cu privire la modul în care medicamentele afectează performanța elevului și la durata de eficacitate a medicamentelor. Aceste informații pot fi, de asemenea, folosite pentru a ajuta cadrele medicale să ia decizii mai bine informate cu privire la copilul cu ADHD.

Dacă un copil prezintă tipare de comportament perturbator sau agresiv, cercetările privind cele mai bune practici indică faptul că copilul poate beneficia de un plan de intervenție comportamentală pozitivă care delimitează clar așteptările și include suporturi pozitive. Procesul de elaborare a unui plan eficient ar trebui să fie colaborativ și să implice părinții și acele alte persoane care cunosc cel mai bine copilul.

Elevii își pot asuma, de asemenea, o parte din responsabilitatea pentru adaptările lor educaționale și comportamentale. Blazer (1999) a raportat că elevii cu vârsta de doar 5 ani pot comunica modalități de a face ca experiența lor școlară să fie mai plăcută și învățarea mai ușoară. Contribuția elevilor ajută, de asemenea, la promovarea unui sentiment de proprietate și responsabilitate pentru noile strategii și adaptări.

Cele ce urmează sunt câteva sugestii de practici care pot fi utile pentru părinții și profesorii care lucrează cu un copil cu ADHD.

Sfaturi pentru acasă

Îngrijirea copiilor cu ADHD poate fi o provocare, dar este important să ne amintim că acești copii pot învăța cu succes. Este esențial ca părinții să-și amintească faptul că o parte din comportamentul perturbator al copilului lor este o manifestare a dizabilității și că provocarea este de a găsi modalități de a-și ajuta copilul să schimbe comportamentul inadecvat. Esențial în acest sens este să nu uitați să vă concentrați asupra nevoii de structură și rutină pentru programul zilnic al copilului dumneavoastră și, astfel, să întăriți importanța învățării autocontrolului și autoreglementării. Următoarele sunt sugestii pentru părinți:

• Concentrați-vă pe recompense și consecințe discrete pentru comportamentul adecvat și neadecvat:

• Recompense și tratamente tangibile;

• Seară de film pentru o săptămână bună la școală;

• Înlăturarea privilegiilor; și

• Timpul de pauză de la activitățile de întărire: copilul este, în esență, îndepărtat din situațiile care favorizează comportamentul inadecvat.

Stabiliți o rutină zilnică și respectați-o. Ora de culcare și pregătirea pentru școală sunt mult mai ușor de realizat dacă există deja o structură.

Aveți memento-uri tangibile:

• Un ceas mare în dormitor;

• Tabloane pentru sarcini;

• Un caiet de sarcini pentru a înregistra temele și un dosar specific în care să puneți lucrările la terminarea lor; și

• Câștigați atenția copilului înainte de a vorbi cu el. Puneți-l pe copil să repete instrucțiunile înapoi pentru lucrurile care sunt cu adevărat importante.

Evitați următoarele:

• Repetarea modelelor de comportament inadecvat urmate de pedepse ineficiente;

• Administrarea de consecințe fără avertisment prealabil sau fără ca copilul să înțeleagă de ce le primește; și

• Răspunderea inconsecventă la comportamente inadecvate.

Sfaturi pentru școală

Un elev cu ADHD poate prezenta provocări unice în clasă. Neatenția, hiperactivitatea sau impulsivitatea pot fi sursa de frustrare, dar există modalități prin care profesorii pot ajuta elevii cu ADHD să îmbunătățească experiența educațională și să controleze simptomele tulburării. Este important ca profesorii să fie conștienți de afecțiunile coexistente, cum ar fi tulburările de învățare, precum și să consolideze importanța structurii clasei și a instruirii.

Cele ce urmează sunt sfaturi pentru profesori:

• Lucrați cu cele mai dificile concepte la începutul zilei;

• Dați indicații pentru o sarcină la un moment dat în loc de indicații pentru mai multe sarcini deodată;

• Variați ritmul și tipul de activitate pentru a maximiza atenția elevului; și

• Structurați mediul elevului pentru a se adapta la nevoile sale speciale. De exemplu, elevul poate fi așezat departe de zonele cu potențial de distragere a atenției (cum ar fi ușile, ferestrele și calculatoarele) sau poate fi așezat lângă un alt elev care lucrează la o temă comună.

Acest ghid este primul dintr-o serie de trei publicații care abordează aspecte legate de instruirea copiilor cu ADHD. Cele două ghiduri suplimentare sunt A Resource Directory for ADHD și Teaching Children with Attention Deficit Hyperactivity Disorder: Instructional Strategies and Practices (Strategii și practici de instruire). Profesorii și alte persoane sunt încurajați să consulte aceste publicații și să le utilizeze împreună cu Identificarea și tratarea tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție: O resursă pentru școală și acasă. Pe măsură ce documentele vor fi disponibile, acestea vor fi listate pe site-ul Biroului pentru Educație Specială și Servicii de Reabilitare, Biroul pentru Programe de Educație Specială (www.ed.gov/about/offices/list/osers/osep/products.html).