Mai mulți candidați democrați la președinția din 2020 au subliniat rolul discriminării istorice și contemporane în crearea și perpetuarea disparităților dintre albii și negrii americani. Acest discurs subliniază responsabilitatea critică a tuturor vocilor publice – inclusiv a cercetătorilor, a factorilor de decizie politică, a practicienilor și a jurnaliștilor – de a-și folosi în mod constant platformele pentru a atrage atenția asupra cauzelor profunde ale disparităților rasiale.

Când numim politicile și practicile istorice și contemporane care creează și mențin disparitățile rasiale, putem contesta stereotipurile și narațiunile dăunătoare care modelează modul în care oamenii de culoare sunt percepuți și tratați.

Facerea acestei practici consecvente poate ajuta la producerea de soluții eficiente prin transferarea pe bună dreptate a responsabilității pentru rezultatele disparate de la oamenii de culoare la sistemele de opresiune.

Contextualizarea disparităților contestă narațiunile dăunătoare

Lenta culturală și narațiunea dominantă a Americii se centrează pe oamenii albi și prezintă trecutul țării în primul rând ca o poveste a inovației sociale și a progresului.

În cadrul acestei narațiuni, problemele moderne, cum ar fi sărăcia și criminalitatea, sunt eșecuri individuale și comunitare și, prin extensie, disparitățile rasiale sunt un indiciu al unor alegeri proaste sau al unor modele comportamentale, nu al unei discriminări istorice și continue. Această narațiune minimizează sau șterge impactul traficului de ființe umane și al sclaviei persoanelor de origine africană și al terfelirii și umilirii ulterioare a populației de culoare prin violență, Codurile Negre și Jim Crow. Și perpetuează implicit credința că albii se descurcă mai bine pentru că sunt în mod inerent mai buni sau muncesc mai mult, punând bazele supremației albilor.

„Știm că furtul generațional al descendenților sclavilor este o parte din motivul pentru care totul, de la locuințe la educație, de la sănătate la ocuparea forței de muncă, ne plasează practic în două țări diferite.”

– Primarul Pete Buttigieg

Contextul istoric al disparităților rasiale în fiecare domeniu – sănătate, proprietate asupra locuinței, educație și nu numai – dezvăluie o narațiune națională mai precisă, în care politicile și practicile sancționate de guvern au facilitat mobilitatea ascendentă a americanilor albi și au creat bariere în calea mobilității pentru americanii de culoare.

Politicile – mai mult decât alegerile, cultura sau genele – explică rezultatele disparate, deoarece rasa nu are o bază biologică și a fost creată doar pentru a justifica și facilita opresiunea sistemică.

Prin oferirea consecventă a contextului, putem contribui la formarea unei noi narațiuni care incriminează sistemele care au creat nedreptăți, mai degrabă decât oamenii oprimați de acestea.

Narațiunile robuste pot ajuta la contestarea prejudecăților

Narațiunile sunt întărite prin intermediul culturii populare, al mass-mediei de știri și al retoricii politice, care confirmă sau contestă în mod subtil prejudecățile noastre (PDF) cu privire la persoanele de culoare.

Toți avem prejudecăți și, indiferent dacă le subscriem sau nu în mod conștient, acestea influențează modul în care îi percepem și îi tratăm pe ceilalți. Cercetările arată că prejudecățile rasiale negative pot fi exprimate sub formă de rasism deschis sau pot duce la un tratament discriminatoriu al persoanelor de culoare la angajare (PDF), în educație (PDF) și în sistemul de justiție penală.

Punerea disparităților în contextul lor corect poate ajuta la contestarea acestor prejudecăți, îndepărtând vina de la persoanele individuale și de la comunitățile de culoare. De exemplu, cercetătorii pot raporta rate de arestare mai mari în rândul bărbaților de culoare decât în rândul bărbaților albi. Luate ca atare, aceste statistici pot confirma stereotipurile rasiste despre bărbații de culoare ca fiind violenți și predispuși la infracționalitate.

Dar dacă discutăm despre rolul poliției punitive (PDF) (cum ar fi oprirea și percheziționarea și legile discriminatorii din punct de vedere rasial privind drogurile) și politicile care i-au concentrat pe bărbații de culoare în cartierele sărace, unde riscul de infracțiuni și arestări este mai mare (cum ar fi redlining și construcția de locuințe publice segregate) în crearea acestor disparități, putem sonda oamenii să pună la îndoială stereotipurile pe care le au.

Narațiunile robuste facilitează soluții eficiente

nu este doar o problemă care a început ieri…. Avem un rasism sistemic care ne erodează națiunea, de la asistența medicală la sistemul de justiție penală.

-Senatorul Cory Booker (D-NJ)

Când ne confruntăm cu orice problemă rasială – cum ar fi gentrificarea, privarea de drepturi (PDF), brutalitatea poliției sau discriminarea la locul de muncă – identificarea unor soluții eficiente depinde de diagnosticarea corectă a cauzelor profunde. Fără context, însă, este posibil să nu reușim să prezentăm amploarea factorilor care determină disparitatea sau să ne împiedicăm pe noi înșine și publicul nostru să învățăm din greșelile trecutului. Acest lucru poate duce la introducerea unor soluții politice ineficiente – sau chiar dăunătoare.

Utilizând exemplul privind disparitățile rasiale în arestări, fără contextul discutat mai sus, s-ar putea concluziona că cartierele de negri și persoanele de culoare au nevoie de mai multă supraveghere și de răspunsuri mai dure la criminalitate.

Dar, în contextul rasismului structural, putem lua în considerare reformele sistemice care recunosc și remediază rădăcinile istorice și contemporane ale criminalității, cum ar fi dezincriminarea marijuanei, investițiile în comunitățile de culoare și creșterea dezvoltării economice locale (PDF), care se arată promițătoare pentru a rupe ciclul de criminalizare, sărăcie și criminalitate.

Prin plasarea consecventă a disparităților rasiale în contextul lor istoric, ne putem împinge pe noi înșine și publicul nostru să învățăm despre politicile, practicile și sistemele rasiste specifice care trebuie să fie demontate și înlocuite pentru a închide aceste decalaje.

De ce nu este aceasta o practică deja obișnuită?

Prea des prezentăm disparitățile rasiale ca statistici goale și, în cel mai bun caz, dăm un semn vag din cap către „rasismul structural” sau „barierele structurale” ca explicații suficiente pentru decalajele rasiale. Pentru a ne schimba practicile, trebuie să recunoaștem motivele pentru care tindem să evităm, în primul rând, să includem această discuție în activitatea noastră.

Să vorbim sincer despre rasism implică riscuri pentru persoanele și organizațiile care se confruntă cu publicul, al căror statut și finanțe depind de percepția finanțatorilor, a publicului și a angajaților actuali și potențiali.

Numirea cauzelor structurale ale disparităților rasiale îi poate face pe unii să se simtă inconfortabil și îi poate îndepărta. Din păcate, mulți oameni refuză să se confrunte cu istoria rasială a Statelor Unite, mai ales dacă beneficiază de supremația albilor.

Oamenii pot interpreta greșit apelurile de a numi supremația și opresiunea albilor ca fiind amenințări la adresa identității lor personale, a istoriei sau a poziției lor economice. Înfruntarea trecutului rasist al Americii este, de asemenea, contrară excepționalismului american și valorilor de libertate și dreptate adesea proclamate.

Denumirea politicilor și sistemelor responsabile de disparitățile rasiale poate reprezenta un risc economic pentru organizații, mai ales dacă acestea atrag fonduri de la organizații create pentru a construi puterea și bogăția albilor.

Vocile publice bine intenționate pot, de asemenea, să se ferească să discute despre rădăcinile structurale ale disparităților pentru a evita să pară părtinitoare sau din teama de a nu avea cunoștințele necesare pentru a discuta în mod corespunzător aceste probleme, optând în schimb să lase discursul pe seama „experților.”

Unora le poate fi teamă de reacții negative din cauza reprezentării eronate a istoriei și experiențelor persoanelor de culoare. Este important să abordăm aceste probleme în cunoștință de cauză, dar abandonarea totală a discuției creează un vid care perpetuează narațiunile dăunătoare și împiedică găsirea de soluții.

Cum arată acest lucru în practică?

Să facem din contextualizarea disparităților rasiale o practică standard este esențială pentru a aborda cauzele profunde ale inechității.

Guvernul federal a ajutat la crearea diviziunii rasiale în această țară prin decenii de discriminare activă, sponsorizată de stat, iar acest lucru înseamnă că guvernul federal are responsabilitatea de a remedia situația.

-Senatorul Elizabeth Warren (D-MA)

Vocile publice au perpetuat narațiuni dăunătoare, așa că avem responsabilitatea de a le deconstrui în mod activ. Acest lucru necesită o analiză atentă nu numai a efectelor intergeneraționale ale discriminării rasiale, ci și a modului în care rasa unei persoane se intersectează cu alte aspecte ale identității sale, cum ar fi clasa, genul și orientarea sexuală.

Multe organizații pentru justiție rasială – cum ar fi Advancement Project, Race Forward și Color of Change – și-au înrădăcinat activitatea pentru a elimina disparitățile în contextul său istoric timp de decenii, iar abordarea lor ar trebui să servească drept far pentru toți cei care împărtășesc același obiectiv.*

Datorită complexității subiectului, discuțiile exemplare pe această temă pot fi utile:

• Articolul aclamat al lui Ta-Nehisi Coates despre reparații
• un articol recent din New York Times despre persoanele de culoare fără adăpost din Los Angeles
• un rezumat al Institutului Urban despre securitatea economică a afro-americanilor și un raport despre creșterea oportunităților economice pentru tinerii de culoare

Cercetarea care documentează legăturile dintre disparitățile din zilele noastre și politicile discriminatorii, cum ar fi The Color of Wealth (Culoarea bogăției) și The Color of Law (Culoarea legii), pot servi ca referințe excelente pentru propria noastră activitate. Seturile de instrumente pot ajuta cercetătorii să încorporeze o lentilă de echitate rasială și etnică în activitatea lor. Organizațiile din alte domenii ar trebui să ofere îndrumări similare.

Abordarea decalajelor persistente de echitate va necesita mai mult decât schimbarea modului în care vocile publice contextualizează disparitățile. Este necesar să ne reconsiderăm valorile, să le transformăm în acțiuni și să investim în atuurile și leadershipul comunităților de culoare. Dar acesta este un pas important în direcția cea bună.

*Această propoziție a fost adăugată pentru a reflecta mai bine activitatea organizațiilor de justiție rasială în acest spațiu (actualizată la 3/6/20).