Doctrina Truman

În această atmosferă internațională tensionată, președintele american Harry S. Truman a rupt cu politica predecesorului său Franklin D. Roosevelt și a redefinit liniile directoare ale politicii externe a țării. La 12 martie 1947, într-un discurs rostit în fața Congresului SUA, președintele și-a prezentat doctrina de reținere, care urmărea să ofere ajutor financiar și militar țărilor amenințate de expansiunea sovietică. Având ca scop clar stoparea răspândirii comunismului, Doctrina Truman a poziționat Statele Unite ca apărător al unei lumi libere în fața agresiunii sovietice. Un pachet de ajutor în valoare de aproximativ 400 de milioane de dolari a fost acordat Greciei și Turciei. Această nouă doctrină a oferit o bază legitimă pentru activismul Statelor Unite în timpul Războiului Rece.

Aplicând doctrina reprimării, americanii au încurajat Turcia să se opună pretențiilor sovietice privind drepturile asupra bazelor navale din Bosfor. De asemenea, au asigurat retragerea trupelor rusești din Iran. Între timp, începând din martie 1947, au fost coordonate eforturile de reprimare a spionajului sovietic, iar Statele Unite au înființat Agenția Centrală de Informații (CIA). Aceste schimbări în politica externă au marcat o adevărată răsturnare de situație în istoria Statelor Unite, care până atunci rămăseseră pe marginea disputelor europene. Pentru SUA, izolaționismul nu mai era o opțiune.

.