Children’s Peer Relationships.

Amitirile copiilor au inevitabile suișuri și coborâșuri. Cu toate acestea, sentimentele de satisfacție și de siguranță pe care majoritatea copiilor le obțin din interacțiunea cu colegii depășesc problemele periodice. Cu toate acestea, pentru un număr de copii, relațiile cu colegii sunt persistent problematice. Unii copii sunt respinși în mod activ de către colegi. Alții sunt pur și simplu ignorați sau neglijați. Se pare chiar că unii copii populari au mulți prieteni, dar cu toate acestea se simt singuri și nefericiți.

De ce sunt importante relațiile cu colegii?

Copiii care nu reușesc să formeze relații apropiate sau satisfăcătoare cu colegii ar trebui să îngrijoreze deopotrivă părinții și profesorii. În primul rând, acești copii pierd oportunități de a învăța abilități sociale care vor fi importante pe tot parcursul vieții lor. Deosebit de critice sunt abilitățile necesare pentru a iniția și menține relații sociale și pentru a rezolva conflictele sociale, inclusiv comunicarea, compromisul și tactul (Asher și alții 1982). Copiii care nu au o implicare continuă cu colegii pot, de asemenea, să rateze oportunitățile de a-și construi un sentiment de încredere în sine în plan social.

Acești copii pot dezvolta puțină încredere în propriile capacități de a atinge obiectivele interpersonale și, astfel, sunt ușor copleșiți de suișurile și coborâșurile normale ale interacțiunii sociale. Implicațiile pentru viitoarele adaptări sociale și profesionale ale copiilor sunt evidente.

În cele din urmă, copiii fără prietenii satisfăcătoare pot suferi de sentimente dureroase de izolare (Asher și alții 1984). Școala poate fi un loc neplăcut pentru copii. În cele din urmă, aceștia pot deveni chiulangii sau pot abandona cu totul școala (Kupersmidt 1983). Sau, în căutarea unui sentiment de apartenență la un grup, copiii pot deveni vulnerabili la influența colegilor delincvenți sau care abuzează de droguri (Isaacs 1985).

Ce factori contribuie la problemele de relaționare cu colegii?

Când adulții devin conștienți de copiii cu probleme semnificative de relaționare cu colegii, preocuparea lor ar trebui să se concentreze asupra motivelor pentru care apar astfel de probleme. Din fericire, cercetările recente au extins înțelegerea asupra următorilor factori care contribuie la problemele de relaționare cu colegii copiilor.

Comportamentul social

Câțiva copii se comportă într-o manieră agresivă sau disruptivă și, prin urmare, sunt respinși de colegi. Alți copii se retrag din interacțiunile cu colegii și, în acest fel, își limitează capacitatea de a obține acceptare și prietenie (Coie și Kupersmidt 1983; Dodge 1983). Fiecare tip de model de comportament social ineficient poate proveni din diferite cauze profunde. Una dintre cauzele posibile este lipsa de cunoștințe despre strategiile de interacțiune eficiente. O altă cauză potențială se referă la stările emoționale ale copiilor.

Copiii care sunt anxioși sau temători în ceea ce privește relațiile cu colegii sunt puțin probabil să se comporte într-un mod eficient. Problemele academice pot contribui, de asemenea, la un comportament social ineficient. Copiii care nu se pot implica în sarcinile de lucru din clasă deseori îi deranjează și îi irită pe colegii lor (Burton in press).

Diferența

Similitudinea favorizează acceptarea socială. În schimb, copiii tind să se confrunte cu respingerea socială atunci când sunt percepuți ca fiind diferiți de colegii lor. Acest lucru se poate întâmpla atunci când copiii aparțin unui grup etnic sau sexului diferit, sunt fizic neatractivi sau handicapați sau sunt nou-veniți în clasele lor (Asher și alții 1982).

Probleme familiale

Problemele familiale pot avea efecte dăunătoare asupra relațiilor dintre colegi ale copiilor. De exemplu, copiii cu părinți divorțați pot acționa sentimente de furie la școală, stârnind în acest proces respingerea din partea colegilor. Copiii cu probleme familiale, cum ar fi alcoolismul părinților, pot fi reticenți în a-și aduce prietenii acasă, evitând în consecință prieteniile apropiate.

Reputarea

Chiar dacă copiii depășesc circumstanțele care i-au determinat inițial să se confrunte cu probleme între colegi, o reputație de proscris social este extrem de dificil de schimbat.

CUM POT COPIII SĂ SUPRAVIEȚUIASCĂ PROBLEMELE DE RELAȚII CU PARTENERII?

Copiii au nevoie de ajutor din partea adulților dacă vor să depășească problemele serioase de relaționare cu colegii. Cele mai de succes strategii de ajutor sunt adaptate la nevoile specifice ale copiilor implicați.

Învățarea abilităților sociale

Copiii al căror comportament duce la respingere socială au adesea nevoie să învețe noi abilități interpersonale. În astfel de cazuri, instruirea specifică cu privire la modalitățile de a face ca interacțiunile dintre colegi să fie reciproc satisfăcătoare și productive poate fi eficientă în îmbunătățirea relațiilor dintre colegi ale copiilor (Asher și alții 1982).

Intervenție pentru probleme conexe

Când problemele dintre colegi coexistă cu probleme academice grave, copiii pot avea nevoie de o intervenție academică intensivă dacă vor să devină membri acceptați în grupurile lor din clasă (Coie și Krehbiel 1984). În mod similar, copiii ar trebui să primească sprijin școlar pentru a face față problemelor familiale, atunci când este posibil, pentru a minimiza potențialele efecte adverse asupra relațiilor dintre colegi ale copiilor.

Experiențe sociale amenințătoare

Grupurile mari pot fi amenințătoare pentru copiii care nu au încredere în ei înșiși. Prin urmare, copiii timizi pot beneficia de oportunitățile de a interacționa cu colegii în grupuri mici. Părinții îi pot încuraja pe copiii timizi să își invite colegii de clasă pe rând pentru activități speciale. Sau copiii timizi pot fi încurajați să dezvolte interese exterioare, cum ar fi muzica sau arta, care vor oferi o bază naturală pentru a interacționa cu alți copii. Ambele abordări pot stimula încrederea în sine a copiilor timizi și îi pot ajuta să înceapă prietenii în acest proces.

Proiecte de cooperare în clasă

Proiectele de cooperare în grup pot favoriza acceptarea de către colegi a copiilor care încearcă să își îmbunătățească reputația socială, inclusiv a copiilor care sunt văzuți ca fiind diferiți de către colegii lor. În cadrul acestui sistem, profesorii atribuie sarcini interesante unor grupuri mici de lucru. Membrii grupului trebuie să lucreze în mod cooperativ pentru a îndeplini sarcinile. Făcând acest lucru, ei trebuie să interacționeze cu colegii pe care în mod obișnuit i-ar evita și adesea descoperă noi baze pentru a-i plăcea (Bierman și Furman 1984; Isaacs 1985).

Ghiduri generale pentru adulți

Dincolo de intervenția pentru probleme specifice ale colegilor, există câteva strategii generale care pot ajuta toți copiii să mențină o perspectivă sănătoasă asupra propriei vieți sociale (Burton în presă):

–Dă-le copiilor oportunități explicite de a împărtăși orice preocupări legate de colegi pe care le-ar putea avea. Arătați respect pentru nevoile sociale unice ale copiilor. Unii copii pot fi mulțumiți cu puțini prieteni. Unii copii populari pot avea așteptări atât de mari încât nu se simt niciodată de succes din punct de vedere social.

–Crearea de opțiuni sociale pentru copii fără a crea presiuni. Aveți grijă să nu comunicați așteptarea ca copiii să fie plăcuți de „toți oamenii, tot timpul.”

CONCLUZII

În concluzie, mesajul privind relațiile copiilor cu colegii este unul clar. Relațiile între egali contribuie în mod important la calitatea atât a vieții actuale a copiilor, cât și la dezvoltarea lor viitoare. Copiii care au dificultăți în relaționarea cu semenii pot fi ajutați. O astfel de intervenție este mai eficientă atunci când este adaptată pentru a se potrivi naturii specifice a problemelor copiilor cu colegii.

Pentru mai multe informații

Asher, S. R., S. Hymel, și P. D. Renshaw. „Singurătatea la copii”. CHILD DEVELOPMENT 55 (1984):1456-1464.

Asher, S. R., P. D. Renshaw, și S. Hymel. „Peer Relations and the Development of Social Skills” (Relațiile cu colegii și dezvoltarea abilităților sociale). În THE YOUNG CHILD: REVIEWS OF RESEARCH. VOLUME 3, editat de S. G. Moore și C. R. Cooper. Washington, D.C.: National Association for the Education of Young Children, 1982.

Bierman, K. L., și W. Furman. „The Effects of Social Skills Training and Peer Involvement on the Social Adjustment of Preadolescents. CHILD DEVELOPMENT 55 (1984):151-162.

Burton, C. B. „Problems in Children’s Peer Relations: A Broadening Perspective”. În CURRENT TOPICS IN EARLY CHILDHOOD EDUCATION. VOLUME 7, editat de L. G. Katz. Norwood, NJ: Ablex, în curs de apariție.

Coie, J. D., și G. Krehbiel. „Effects of Academic Tutoring on the Social Status of Low-achieving, Socially Rejected Children”. CHILD DEVELOPMENT 55 (1984):1465-1478.

Coie, J. D., și J. B. Kupersmidt. „A Behavioral Analysis of Emerging Social Status in Boy’s Groups” (O analiză comportamentală a statutului social emergent în grupurile de băieți). CHILD DEVELOPMENT 54 (1983):1400-1416.

Dodge, K. „Behavioral Antecedents of Peer Social Status”. CHILD DEVELOPMENT 54 (1983):1386-1399.

Isaacs, S. „Popularitate”. PARENTS’ MAGAZINE (august 1985):58-62.

Kupersmidt, J. B. „Predicting Delinquency and Academic Problems from Childhood Peer Status”. Lucrare prezentată la reuniunea bienală a Societății pentru Cercetare în Dezvoltarea Copilului, Detroit, Michigan, 21-24 aprilie 1983.