Din când în când îmi verific traficul de pe site-ul meu pentru a vedea cum se comportă. Am observat recent că cel mai popular termen de căutare folosit pentru a găsi site-ul meu este „Este aikido inutil?”. Inițial, m-am simțit jignit de acest lucru și l-am ignorat așa cum încercăm să ignorăm țânțarii enervanți.

Dar, țânțarii ignorați nu dispar, și nici această întrebare nu va dispărea, așa că m-am gândit să răspund la ea pentru următorul căutător care va ajunge întâmplător la această postare pe blog.

De unde vine ideea că „aikido este inutil”?

Când am început aikido în anii ’80, acesta era foarte respectat ca fiind una dintre cele mai importante arte marțiale, atât în Asia, cât și în Occident. În 1994, din mai multe motive, am încetat să mai practic aikido și am pus gândurile despre el pe un raft înalt, departe de conștiința mea.

În 2018, am decis să încep din nou să practic aikido în mod serios. Am descoperit că, între timp, se născuse YouTube, care a acumulat o multitudine de videoclipuri despre aikido. O mare parte din conținut nu era bun – videoclipuri care deplângeau decăderea aikido-ului, videoclipuri despre aikido „realitate” și comentarii denigratoare despre instructori „falși”, ukemi „falși” și inutilitatea tehnicilor.

Aceasta m-a durut. A durut pentru că, fie oamenii nu înțelegeau acum despre ce este vorba în aikido, fie – poate mai rău – fusesem păcălit în toți cei 12 ani de pregătire intensivă cu unul dintre cei mai buni instructori din Europa.

Dar, pe măsură ce m-am cufundat din nou în practică, mi-am dat seama că, da, nu fusesem păcălit. Ceea ce învățasem cu atâția ani în urmă încă funcționa. Așadar, de unde a venit îndoiala populară?

Pot identifica două motive: schimbul de opinii în masă și video în masă.

Cred că a venit din capacitatea de a vedea aikido în acțiune, de a compara, de a critica în fața întregii lumi, totul fără a fi nevoie să te ridici din fotoliu și să practici. Ascensiunea „războinicilor de la tastatură” și a „experților de la tastatură” a lovit nu doar aikido, ci și multe alte domenii de interes. O opinie iconoclastă poate deveni rapid o opinie de masă pentru că este îndrăzneață, este disruptivă, este anti-establishment și, prin urmare, trebuie să aibă dreptate.

La vremea mea, nu am apucat niciodată să văd alte stiluri de aikido sau alți profesori, pentru că eram destul de ocupat cu propria mea practică. Acum, cu YouTube, poți să faci praf stilul oricui și să critici formele și aparențele fără să înțelegi ce se întâmplă cu adevărat. Iar în zilele noastre, ceea ce pare dramatic pe video este probabil luat drept ceea ce este mai bun.

Este aikido inutil ca exercițiu fizic?

Când am reînceput aikido la vârsta de 60 de ani, am simțit asta. M-a durut timp de 3 luni, apoi m-am simțit obosit pentru alte 3 luni, iar în cele din urmă, după aproximativ 9 luni, am început să mă simt confortabil cu practica. Nu numai atât, am pierdut 10 kg de greutate în exces și am început să mă simt din nou îngrijit și slab.

Aikido este o formă minunată de exerciții fizice. Construiește forța picioarelor și construiește forța de bază. Oferă un antrenament cardiovascular de la moderat la ridicat, indiferent de nivelul la care alegeți să vă antrenați. O oră de practică elimină 400-600 de calorii sau mai mult.

Cei 16 ani de practică și predare a yoga m-au făcut să realizez că ukemi (atac și cădere) este o formă de yoga dinamică. Ea întinde ligamentele și fascia și îmbunătățește flexibilitatea și suplețea. Înțelegem acum că lucrul cu fascia poate avea multe beneficii pentru sănătate – de aici și practicile terapeutice atemporale de yoga și chi kung.

Ca o persoană de 60 de ani, știu că mă pot mișca ca o persoană de 40 sau 50 de ani. Mă simt în formă. Pot să-mi ating degetele de la picioare. Toate acestea fără să fi suferit daune din cauza impacturilor și a întinderilor excesive.

Nu numai atât, știu oameni care au practicat aikido și respirația, care au eliminat complet astmul și alte afecțiuni.

Cred că aikido are potențial ca un mare exercițiu fizic pentru tineri și bătrâni.

Este aikido inutil ca artă marțială?

Aikido, atunci când este practicat corect, pare „moale” și aproape pus în scenă. Acest lucru se datorează faptului că, atunci când este practicat în mod corespunzător, este o artă a mișcării minții mai degrabă decât a mișcării corpului.

Nu mulți oameni își dau seama că aikido este o combinație de formă și spirit – de corp și minte.

Tehnicile marțiale se referă la tehnici fizice, adică la corp. Dar artele marțiale sunt despre ceva mai holistic. Dacă cineva nu înțelege acest lucru, nu înțelege artele marțiale.

Fondatorul Aikido, Morihei Ueshiba, a subliniat tot timpul aspectul holistic. El vorbea despre folosirea energiilor și legilor naturii, despre șlefuirea minții și construirea spiritului. A vorbit despre extinderea ki, păstrarea centrului, practicarea recunoștinței.

A spus că artele marțiale erau despre iubire.

Nu mulți dintre elevii săi au înțeles. Ei au crezut că vorbea nebunește, iar cuvintele nu erau importante. Ei doar au ieșit și au predat tehnici. Iar acum, la o jumătate de secol de la moartea sa, milioane de războinici cu tastatură nu înțeleg și cred că aikido este inutil.

Ce a predat Ueshiba a fost o formă revoluționară de artă marțială care putea fi practicată de oricine. El a dovedit de nenumărate ori că era puternică și eficientă.

Cu toate acestea, învățăturile sale nu au fost susținute și dezvoltate în mod adecvat pentru mintea modernă. Ca urmare, aikido și-a pierdut reputația de artă marțială. Abordarea și înțelegerea trebuie să se schimbe dacă vrem ca aikido să se restabilească ca o artă marțială demnă și populară care poate construi caracterele populației noastre emergente.

Artele marțiale încep cu recunoștința și se termină cu recunoștința. Dacă există o eroare în acest punct de plecare important, artele marțiale pot deveni periculoase pentru ceilalți și doar arte de luptă brutale. Studentul aikido se străduiește să înțeleagă cu adevărat Natura, să fie recunoscător pentru darurile ei minunate pe care ni le face, să facă din inima ei inima noastră și să devină una cu ea.

Koichi Tohei

Este aikido inutil pentru autoapărare?

Aikido a fost dezvoltat de Ueshiba dintr-o combinație de practici și arte letale, inclusiv Daito-Ryu Jujutsu și mânuirea sabiei. El l-a dezvoltat într-o formă fluidă, la fel de eficientă, dar care poate fi practicată în siguranță de către toți.

Esența aikido-ului nu este învățarea a o mie de tehnici pentru a dezactiva, mutila sau ucide un atacator. Este vorba de a învăța să rămâi calm în orice situație amenințătoare. Acesta este probabil cel mai critic aspect al autoapărării.

Deși Ueshiba și elevul său talentat, Koichi Tohei, au predat acest lucru la mijlocul secolului al XX-lea, abia în anii ’90 sau cam așa ceva, cercetările științifice au dovedit că calmul permite accesul la cortexul prefrontal al creierului, unde funcționează cele mai ingenioase și avansate procese mentale ale noastre. Acum, poliția, armata și serviciile de urgență sunt învățate tehnici de gestionare a stresului, astfel încât să poată face față situațiilor în mod adecvat și eficient.

În aikido, suntem învățați să înfruntăm și să facem față unor forme ușoare de amenințare, cum ar fi apucarea încheieturii mâinii, până la forme din ce în ce mai intense de amenințare. Practicile sunt sigure și controlate. Acest lucru îi oferă practicantului oportunitatea de a-și construi încrederea, de a-și păstra calmul și de a se relaxa.

Tohei a învățat că în relaxare putem accesa întreaga noastră putere. Această putere nu este folosită pentru a intra în conflict cu puterea atacatorului, ci pentru a-l conduce fără efort.

Când ați învățat să nu opuneți rezistență sau să vă ciocniți cu atacatorul, acesta nu mai are cu ce să atace. Este ca și cum atacul lor cade în vid. Mintea lor, într-o secundă angajată să te lovească, în secunda următoare nu găsește nimic, nu are nimic căruia să se opună și astfel este condusă cu ușurință. Corpul îi urmează de bunăvoie. Aceasta este cea mai înaltă formă de aikido și este nevoie de mult timp pentru a o învăța, pentru că trebuie să ne deprindem să încercăm să mișcăm corpul fizic al cuiva și să-l aruncăm.

Înainte de a ajunge la acest stadiu avansat, aikido te învață multe moduri de a ieși din rețineri, apucături, lovituri și înjunghieri. Mulți oameni, tineri și bătrâni, au povestit cum au dezamorsat sau au scăpat dintr-o situație, în mod natural și fără efort.

Profesorul meu, sensei Ken Williams, era tânăr când a studiat budo (judo, karate, kendo, aikido) cu Kenshiro Abbe. Erau vremurile grele ale anilor ’50 în Londra, la doar un deceniu după război. Într-o zi a fost asaltat de o duzină de bătăuși de stradă. A spus că nu-și amintește ce s-a întâmplat, doar că a scăpat cu jumătate dintre ei zăcând pe jos și cealaltă jumătate fugind.

Nu vă uitați la forma fizică pentru a judeca dacă aikido este eficient în autoapărare. Mergeți și practicați sub îndrumarea unui profesor care înțelege aikido holistic și unde puteți învăța cum să vă coordonați mintea și corpul. Atunci veți avea experiențe care vă vor construi treptat încrederea.

Dar dacă priviți autoapărarea ca pe o scuză pentru a vă da mare și a vă bate, atunci aikido nu este probabil pentru voi.

Tohei spunea că o persoană care trăiește natural și cu integritate, nu are nevoie de autoapărare. Ei sunt protejați de starea lor naturală plină de resurse. Acesta este un lucru la care trebuie să medităm și pe care trebuie să-l înțelegem profund.

Când mintea ta și actele tale devin una cu natura, atunci natura te va proteja. Nu vă temeți de nici un dușman… Nu vă gândiți să vă învingeți adversarul: gândiți-vă mai degrabă să vă învingeți pe voi înșivă. Aceasta este adevărata autoapărare și scopul principal al antrenamentului în aikido.

Koichi Tohei

Aikido ca agent de transformare

Aikido pare să își piardă relevanța în secolul XXI – de aici și creșterea întrebării online „Este aikido inutil?”

Profesorii de aikido trebuie să se gândească la acest lucru. Ei trebuie să se uite la practica și predarea lor. Este ea holistică? Are integritate? Are o oarecare ancorare în realitate? Este ea transformatoare?

Prin „transformatoare” mă refer la o practică care schimbă o persoană din interior spre exterior. Transformativ înseamnă ceea ce îi oferă unei persoane experiența stării sale înnăscute de resurse, a puterii sale naturale, a capacității sale de a face față vieții cu ușurință și eficiență.

Prea mulți oameni din zilele noastre au îndoieli de sine. Ei sunt anxioși, deprimați, triști, vinovați – sunt copleșiți de emoțiile lor. Sunt confuzi, nu știu cine sunt, ce vor, încotro se îndreaptă. Se simt slabi și vulnerabili. Avem din ce în ce mai mult o cultură care glorifică statutul de victimă.

Transformarea înseamnă să-ți găsești centrul. Nu înseamnă să vă schimbați cine sunteți. Este vorba despre schimbarea experienței tale despre tine însuți – și despre viață. Este vorba despre a-ți lua locul în Univers. Este vorba despre a găsi un loc al păcii și al non-contenanței.

Cred că mesajul „secret” al lui Ueshiba, Abbe, Tohei, Williams și al multor alți profesori de aikido minunați, a fost că aikido este o artă transformatoare – care poate transforma nu numai indivizii, ci și societățile. Experiența mea și a nenumăraților alți aikidoka este că aikido, practicat cu o minte și o inimă deschise, este o practică care nu doar ne construiește corpul, ci și înțelegerea și înțelepciunea.

Dacă reușim să înțelegem acest lucru, aikido poate redeveni o artă relevantă, revoluționară și utilă din punct de vedere social, așa cum și-a imaginat-o fondatorul său.

Aikido nu se bazează pe arme sau pe forța brută pentru a reuși: în schimb, ne punem în ton cu universul, menținem pacea în propriile noastre tărâmuri, hrănim viața și prevenim moartea și distrugerea. Adevăratul sens al termenului de samurai este cel care servește și aderă la puterea iubirii.

Morihei Ueshiba

.