- De ce nu mănâncă copilul meu anumite alimente?
- Este „mâncatul pretențios” al copilului meu o problemă?
- Ar putea copilul meu să aibă o tulburare de alimentație?
Nu este neobișnuit pentru copii să fie mâncători selectivi. Părinții îngrijorați cu siguranță se întreabă din când în când despre obiceiurile alimentare ale copiilor lor. De fapt, mulți copii trec prin faze în care vor mânca doar alimente fade, alimente de o singură culoare sau doar paste, nuggets de pui și cartofi prăjiți. Dar ce se întâmplă dacă un copil continuă să manifeste o aversiune extremă față de multe – sau majoritatea – alimentelor? Ce se întâmplă dacă acel copil își limitează dieta atât de mult încât începe să aibă deficiențe nutriționale?
Ați putea fi surprins să aflați că ceea ce poate părea a fi o „alimentație pretențioasă” ar putea fi, de fapt, o tulburare de alimentație.
Tulburarea de evitare/consumare restrictivă de alimente: mai mult decât o alimentație pretențioasă
Tulburarea de evitare/consumare restrictivă de alimente (ARFID) nu se referă doar la alimentația selectivă. De fapt, ARFID poate fi diferențiată de „mâncatul mofturos” normal, deoarece comportamentele alimentare au un impact serios asupra individului, fie fizic, fie social.
Dacă un îngrijitor sau un profesionist este preocupat de dieta unui copil și crede că acesta ar putea avea ARFID, ar trebui să ia în considerare aceste întrebări:
- Practicile alimentare particulare ale copilului au ca rezultat deficite nutriționale, pierdere în greutate sau nevoia de suplimente?
- Individualul amână sau evită activitățile legate de alimentație?
- Este nevoie de acomodare alimentară semnificativă din partea celorlalți?
- Este copilul/adolescentul în conflict cu ceilalți din cauza comportamentelor sale alimentare?
În cazul în care comportamentele alimentare ale cuiva sunt afectate, iar impactul este similar cu descriptorii de mai sus, ar trebui luat în considerare un diagnostic de ARFID.
ARFID este diferit de alte tulburări de alimentație
În comparație cu tulburările de alimentație cum ar fi Anorexia și Bulimia Nervoasă, indivizii cu Tulburare de Consum Alimentar Evitat/Restrictiv nu au ceea ce unii consideră a fi simptomele clasice ale tulburărilor de alimentație: nemulțumirea specifică a imaginii corporale sau temerile legate de creșterea în greutate.
În schimb, motivul pentru care aceste persoane nu mănâncă este foarte diferit și se încadrează în trei categorii principale.
- Lipsă de interes pentru mâncare
- Dorința de a evita alimentele cu anumite caracteristici, adesea senzoriale, caracteristici cum ar fi „crocante” sau „moi” (mâncători selectivi)
- Preocupare că cineva s-ar putea sufoca sau vomita după ce mănâncă
O prezentare particulară a ARFID – Ortorexia – este atunci când indivizii restricționează mâncarea din cauza unei preocupări cu „mâncarea curată” sau a dorinței de a fi „sănătoși”.” Mulți dintre acești indivizi nu au, de asemenea, o dorință puternică de slăbire. Similar cu ARFID, și spre deosebire de o alimentație sănătoasă normală, cei cu ortorexie devin atât de obsedați de alegerile alimentare restrictive încât au un impact negativ semnificativ.
Diagnostic ARFID
Este important de menționat aici că cineva poate avea un diagnostic de ARFID și să nu se încadreze în intervalul de subponderabilitate. De fapt, unele persoane care prezintă simptome de ARFID pot avea o greutate corporală mai mare. O alimentație deficitară nu înseamnă neapărat că cineva a slăbit. De asemenea, o persoană fără deficite nutriționale poate fi totuși diagnosticată cu ARFID dacă are deficiențe sociale.
Părinții și clinicienii ar trebui să evite capcana de a permite ca greutatea unui individ să influențeze capacitatea lor de a surprinde diferitele moduri în care se poate prezenta ARFID. În schimb, dacă părinții și clinicienii sunt îngrijorați de comportamentele alimentare ale unui copil, ei ar trebui să se consulte cu un furnizor de tratament al tulburărilor de alimentație cu experiență, care este instruit să recunoască diferitele forme subtile pe care le poate lua ARFID.
Simptomele ARFID
Persoanele cu tulburare de consum alimentar evitant/restrictiv experimentează o serie de simptome fizice și psihologice diferite.
Câteva persoane care suferă de ARFID descriu o senzație de constricție în tractul lor gastrointestinal superior, ca și cum ar fi fizic incapabile să mestece și să înghită. Aceste persoane pot fi motivate să mănânce, dar nu se pot determina să acționeze. Alții descriu o anxietate intensă și senzația că vor muri cu siguranță dacă mănâncă și, de înțeles, sunt îngroziți să facă acest lucru.
Pentru îngrijitorii persoanelor cu ARFID, este important să dezvolte empatie și înțelegere pentru ceea ce experimentează cei dragi lor. Cei care se luptă cu ARFID merită acest tip de sprijin și îngrijire; ei nu încearcă să fie „dificili” sau „rezistenți.”
ARFID: Pe un spectru
Cercetătorii cred că ARFID poate fi înțeleasă pe un spectru. Un exemplu extrem a fost surprins într-un articol recent de pe CNN Health care prezenta cazul unui tânăr care mânca o gamă sever limitată de alimente din cauza aversiunii la textură. Acesta a suferit de orbire permanentă până la vârsta de 17 ani din cauza amplorii deficiențelor sale nutriționale. Acest exemplu demonstrează cât de important este să se diagnosticheze și să se trateze din timp tulburările de alimentație, cum ar fi ARFID, astfel încât orice daune legate de sănătate să poată fi diminuate.
Este ARFID o „nouă” tulburare de alimentație?
Cercetătorii și clinicienii au identificat pentru prima dată ARFID ca fiind o tulburare de alimentație diagnosticabilă în 2013. Înainte de aceasta, indivizii cu simptome similare au fost diagnosticați ca având o Tulburare de alimentație a sugarului sau a copilăriei timpurii. Deoarece ARFID este acum considerată o tulburare de alimentație, includem persoanele care au afectare psihosocială, precum și pe cele care au preocupări fizice; acest lucru îi ajută pe furnizori să identifice mai multe persoane care ar putea beneficia de tratament. Deci, în timp ce prezentarea de bază nu este nouă, modul în care clasificăm simptomele s-a schimbat.
Cine este la risc pentru ARFID?
Iată câteva date interesante despre factorii de risc ai ARFID și date demografice cheie:
- Individuții cu ARFID au adesea simptome care încep în copilărie sau în copilărie. Adulții pot dezvolta și ei ARFID, deși acest lucru este mai puțin frecvent. Într-un studiu recent al adulților cu ARFID, toate cele 22 de persoane din subgrupul „alimentație selectivă” au raportat că simptomele lor au început înainte de vârsta de 5 ani, iar unele mult mai devreme.
- Toate genurile sunt afectate în mod egal.
- Multe persoane cu ARFID au alte afecțiuni psihologice, cum ar fi depresia sau anxietatea, care apar simultan.
- Individuții cu ADHD, dizabilități intelectuale și cei din spectrul autist sunt mai predispuși să dezvolte ARFID.
Tratament pentru ARFID
Deși termenul ARFID poate fi relativ nou, experții tratează ARFID folosind tehnici terapeutice bine stabilite (terapia cognitiv-comportamentală (CBT), terapia comportamentală dialectică (DBT) și terapia de expunere). În plus, unele cercetări sugerează că terapia bazată pe familie (Family-Based Therapy – FBT), care este un tratament standard de aur pentru tinerii adolescenți cu anorexie, poate fi benefică în cazul acestei populații, deoarece se concentrează pe împuternicirea părinților de a se ocupa de realimentarea copilului lor în afara unui cadru spitalicesc.
Tratament ambulatoriu – Persoanele pot beneficia de tratament pentru ARFID în regim ambulatoriu. Furnizorul de asistență medicală poate utiliza o intervenție numită terapie de expunere. În timpul acestei terapii, pacienții sunt ghidați prin expuneri progresiv mai provocatoare la alimentele temute. Clinicienii lucrează pentru a determina motivele specifice pentru care o persoană cu ARFID ar putea avea dificultăți în a mânca, iar apoi direcționează intervențiile de expunere direct către aceste temeri. Pacienților li se oferă sprijin și sunt învățați abilități pentru a ajuta la gestionarea reacțiilor negative. Pe parcursul tratamentului de expunere, nivelul de stres al individului legat de experiența de a mânca scade. Implicarea familiei este adesea esențială, deoarece părinții și/sau îngrijitorii pot fi responsabili pentru realizarea acasă a intervențiilor care au fost învățate în cadrul tratamentului.
Residențial sau spitalizare parțială – Pacienții pot căuta, de asemenea, tratament pentru ARFID la niveluri mai înalte de îngrijire, cum ar fi programele rezidențiale și programele de spitalizare parțială. Ziua de tratament este mai lungă și se concentrează pe restabilirea nutriției individului și, în unele cazuri, a greutății, la niveluri sigure. În aceste programe, pacientul poate fi văzut de mai mulți furnizori de îngrijire, cum ar fi terapeuți, psihiatri, dieteticieni și medici de îngrijire primară. Terapia și medicația pot fi folosite împreună pentru a viza probleme suplimentare de sănătate mintală, cum ar fi starea de spirit scăzută sau anxietatea ridicată. Din nou, implicarea și sprijinul familiei pot fi necesare pentru a ajuta pacientul să mențină progresul odată ce trece la un nivel inferior de îngrijire.
La Eating Recovery Center, terapeuții noștri sunt instruiți în aceste modalități și folosesc sprijinul echipei multidisciplinare de tratament pentru a oferi o abordare țintită pentru tratarea simptomelor ARFID. Obțineți informații despre programele noastre de tratament pentru ARFID aici.
Ajutor pentru mâncatul extrem de mofturos
Dacă dumneavoastră sau cineva drag prezintă simptome de ARFID sau dacă nu sunteți sigur dacă „mâncatul mofturos” al acestora necesită tratament, sunați-ne la (877)711-1690. Consilierii noștri la nivel de masterat sunt disponibili pentru o consultație gratuită, unde puteți afla mai multe despre ARFID și despre ajutorul care este disponibil.
Angela Picot Derrick, PhD, CED-S este psiholog clinician și consilier clinic principal la Eating Recovery Center și Insight Behavioral Health Centers. Dr. Derrick este clinician al sistemului de sănătate la Northwestern University Feinberg School of Medicine și profesor asociat la Rush Medical College. Ea a studiat și a tratat tulburările de alimentație și de dispoziție timp de peste 15 ani și este onorată să își ajute clienții să construiască speranță, autocompătimire și reziliență în timp ce lucrează pentru recuperare.
Lecturi conexe:
- Ce este ARFID?
- Turbi de alimentație și spectrul autist
- Sunt corelate anorexia și autismul?