Înapoi la Ghidul profesorului
Fascismul nazist și
Statul totalitar modern
Sinteză
Guvernul Germaniei naziste a fost un stat fascist, totalitar. Regimurile totalitare, spre deosebire de o dictatură, stabilesc un control politic, social și cultural complet asupra supușilor lor și sunt, de obicei, conduse de un lider carismatic. Fascismul este o formă de totalitarism de dreapta care pune accentul pe subordonarea individului pentru a promova interesele statului. Ideologia fascismului nazist includea o teorie rasială care denigra „non-arianii”, un naționalism extrem care cerea unificarea tuturor popoarelor vorbitoare de limbă germană, utilizarea organizațiilor paramilitare private pentru a înăbuși disidența și a teroriza opoziția, precum și centralizarea procesului de luare a deciziilor de către un singur lider și loialitatea față de acesta.
OBIECTIVE DIDACTICE
Studenții vor învăța:
1. Caracteristicile principale ale totalitarismului.
2. Principala caracteristică a totalitarismului. Modalitățile prin care un regim totalitar se deosebește de o dictatură.
3. Modalitățile prin care regimurile totalitare de dreapta diferă de regimurile totalitare de stânga.
4. Principalele trăsături ale fascismului.
5. Principalele trăsături ale nazismului.
CONȚINUTUL CAPITOLULUI
Totalitarismul
Totalitarismul este o formă de guvernare în care toate resursele societății sunt monopolizate de către stat, într-un efort de a pătrunde și controla toate aspectele vieții publice și private, prin utilizarea de către stat a propagandei, terorii și tehnologiei. Ideologiile totalitare resping societatea existentă ca fiind coruptă, imorală și imposibil de reformat, proiectează o societate alternativă în care aceste greșeli urmează să fie reparate și oferă planuri și programe pentru realizarea ordinii alternative. Aceste ideologii, susținute de campanii de propagandă, cer o conformitate totală din partea oamenilor.
Formele totalitare de organizare impun această cerere de conformitate. Societățile totalitare sunt ierarhii dominate de un singur partid politic și, de obicei, de un singur lider. Partidul pătrunde în întreaga țară prin intermediul organizațiilor regionale, provinciale, locale și „primare” (celule de partid). Grupurile de tineret, profesionale, culturale și sportive completează controlul politic al partidului. O poliție secretă paramilitară asigură respectarea legii. Informația și ideile sunt organizate în mod eficient prin controlul televiziunii, radioului, presei și educației la toate nivelurile.
Regim totalitar vs. dictatură
Regimurile totalitare diferă de conceptele mai vechi de dictatură sau tiranie. Regimurile totalitare urmăresc să stabilească un control politic, social și cultural complet, în timp ce dictaturile urmăresc un control limitat, de obicei politic. Uneori se pot distinge două tipuri de totalitarism: nazismul și fascismul, care au evoluat din extremismul „de dreapta”, și comunismul, care a evoluat din extremismul „de stânga”. În mod tradițional, fiecare este susținut de clase sociale diferite. Mișcările totalitare de dreapta și-au atras, în general, sprijinul popular în primul rând de la clasele de mijloc care caută să mențină status quo-ul economic și social. Totalitarismul de stânga s-a dezvoltat adesea din partea mișcărilor clasei muncitoare care caută, în teorie, să elimine, nu să păstreze, distincțiile de clasă. Totalitarismul de dreapta a susținut și impus, de obicei, proprietatea privată a bogăției industriale. Prin contrast, o trăsătură distinctivă a comunismului este proprietatea colectivă a unui astfel de capital.
Regimurile totalitare mobilizează și se folosesc de participarea politică de masă și sunt adesea conduse de figuri carismatice de cult. Exemple de astfel de figuri de cult în istoria modernă sunt Mao Tse-tung (China) și Josef Stalin (Uniunea Sovietică), care au condus regimuri de stânga, și Adolf Hitler (Germania) și Benito Mussolini (Italia), care au condus regimuri de dreapta.
Regimurile totalitare de dreapta (în special naziștii) au apărut în societăți relativ avansate, bazându-se pe sprijinul elitelor economice tradiționale pentru a ajunge la putere. În schimb, regimurile totalitare de stânga au apărut în țări relativ nedezvoltate prin dezlănțuirea violenței și terorii revoluționare. O astfel de violență și teroare sunt, de asemenea, principalele instrumente ale regimurilor totalitare de dreapta pentru a menține conformitatea cu autoritatea.
Fascismul
Fascismul a fost o mișcare politică autoritară care s-a dezvoltat în Italia și în alte câteva țări europene după 1919 ca reacție împotriva schimbărilor politice și sociale profunde provocate de Primul Război Mondial și de răspândirea socialismului și a comunismului. Numele său a fost derivat de la fasces, un vechi simbol roman al autorității format dintr-un mănunchi de vergi și un topor. Fascismul italian a fost fondat la Milano, la 23 martie 1919, de Benito Mussolini, un fost lider socialist revoluționar. Adepții săi, majoritatea veterani de război, au fost organizați după linii paramilitare și purtau cămăși negre drept uniforme. Programul fascist timpuriu era un amestec de idei de stânga și de dreapta, care punea accentul pe un naționalism intens, productivism, antisocialism, elitism și pe nevoia unui lider puternic. Abilitățile oratorice ale lui Mussolini, criza economică postbelică, o lipsă de încredere generalizată în sistemul politic tradițional și o teamă tot mai mare față de socialism au ajutat partidul fascist să crească până la 300.000 de membri înregistrați până în 1921. În acel an a ales 35 de membri în parlament.
Filosofia fascismului
Rădăcinile intelectuale ale fascismului pot fi urmărite până la filosofii voluntariști care susțineau că voința este anterioară și superioară intelectului sau rațiunii.
Arthur Schopenhauer
(1788-1860) a fost un filosof german care susținea că voința este realitatea fundamentală și ultimă și că întreaga lume fenomenală este singura expresie a voinței. Ființele umane au liberul arbitru doar în sensul că fiecare este expresia liberă a unei voințe și că, prin urmare, nu suntem autorii propriilor noastre destine, caractere sau comportamente, scria el. El a teoretizat că spațiul, timpul și cauzalitatea nu sunt principii absolute, ci doar o funcție a creierului, concepte paralele cu descoperirile științifice ale fizicii relativiste două generații mai târziu.
Friedrich Nietzsche
(1844-1900) a fost un filozof și poet german cunoscut mai ales pentru „Așa grăit-a Zarathustra”. El a teoretizat că există două coduri morale: cel al clasei conducătoare (moralitatea stăpânului) și cel al clasei asuprite (moralitatea sclavului). Imperiile antice s-au dezvoltat din morala stăpânului, iar religiile din epocă din morala sclavului (care îi denigrează pe cei bogați și puternici, raționalismul și sexualitatea). El a dezvoltat conceptul de „supraom” (supraom), care simbolizează omul în cea mai creativă și cea mai înaltă capacitate intelectuală a sa.
Henri Bergson
(1859-1941) a fost un filozof francez de origine evreiască care a fost cel mai important respingător al conceptului că principiile științifice pot explica întreaga existență. El a afirmat că se aplică și principiile metafizice. El a găsit credibilitate în aplicarea teoriilor biologice ale lui Darwin (care indicau „supraviețuirea celui mai adaptat” în sistemele biologice) la teoria socială.
George Sorel
(1847-1922) a fost un filozof social francez care a avut o influență majoră asupra lui Mussolini. Sorel credea că societățile devin în mod natural decadente și dezorganizate, iar această decădere inevitabilă poate fi întârziată doar prin conducerea unor idealiști care sunt dispuși să folosească violența pentru a obține puterea. Opiniile sale antidemocratice și antiliberale și viziunea sa pesimistă asupra ciclului natural de viață al unei societăți erau în antiteză cu majoritatea contemporanilor săi.
Gabriele D’Annunzio
(1863-1938) a fost un politician, poet, dramaturg, romancier și erou de război italian care a fost un susținător al lui Mussolini.
Ideologia fascistă
Ideologia fascistă a fost în mare parte opera filosofului neoidealist, Giovanni Gentile. Ea sublinia subordonarea individului față de un stat „totalitar” care urma să controleze toate aspectele vieții naționale. Violența ca forță creatoare a fost o caracteristică importantă a filozofiei fasciste. O trăsătură specială a fascismului italian a fost încercarea de a elimina lupta de clasă din istorie prin intermediul naționalismului și al statului corporatist. Mussolini a organizat economia și toți „producătorii” – de la țărani și muncitori la intelectuali și industriași – în 22 de corporații ca mijloc de îmbunătățire a productivității și de evitare a conflictelor industriale. Contrar afirmațiilor propagandistice ale regimului, sistemul a funcționat prost. Mussolini a fost forțat să facă compromisuri cu marile afaceri și cu Biserica Romano-Catolică. Statul corporatist nu a fost niciodată implementat pe deplin. Natura inerent expansionistă și militaristă a fascismului a contribuit la aventurile imperialiste din Etiopia și Balcani și, în cele din urmă, la cel de-al Doilea Război Mondial.
Nazism
Nazismul se referă la ideologia și politicile fasciste totalitare adoptate și practicate de Adolf Hitler și de Partidul său național-socialist al muncitorilor germani între 1920-1945. Nazismul a pus accentul pe superioritatea arienilor, pe destinul lor de rasă superioară care să domine lumea asupra celorlalte rase și pe o ură violentă față de evrei, pe care îi învinuia pentru toate problemele Germaniei. Nazismul prevedea, de asemenea, un naționalism extrem care cerea unificarea tuturor popoarelor vorbitoare de limbă germană într-un singur imperiu. Economia preconizată pentru stat era o formă de socialism corporatist de stat, deși membrii partidului care erau de stânga (și care, în general, ar fi susținut un astfel de sistem economic în detrimentul întreprinderii private) au fost epurați din partid în 1934.
Organizații paramilitare
Nazismul s-a folosit de organizații paramilitare pentru a menține controlul în cadrul partidului și pentru a înăbuși opoziția față de partid. Violența și teroarea au încurajat conformarea. Printre aceste organizații se numărau:
S.A. (Sturmabteilung)
: Trupele de asalt (cunoscute și sub numele de „cămășile maro”) au fost brațul paramilitar nazist sub conducerea lui Ernst Rîhm. A fost activă în lupta pentru stradă împotriva altor partide politice germane.
S.D. (Sicherheitsdiest)
: Serviciul de Securitate sub conducerea lui Reinhard Heydrich.
S.S. (Schutzstaffel)
: Corpul de Apărare, a fost o unitate de gardă de elită formată din S.A. Se afla sub comanda lui Heinrich Himmler.
Gestapo (Geheime Staatpolizeil)
: Poliția secretă de stat, care a fost formată în 1933.
Nazismul a pus, de asemenea, accentul pe activități sportive și paramilitare pentru tineri, pe utilizarea masivă a propagandei (controlată de Joseph Goebbels) pentru a glorifica statul și pe supunerea tuturor deciziilor liderului suprem (FÅhrer) Adolf Hitler.
VOCABULARIU
Comunism – Sistem social, politic și economic caracterizat prin lupta revoluționară pentru crearea unei societăți în care să nu existe clase, prin proprietatea comună a mijloacelor de producție și de subzistență și prin controlul guvernamental centralizat asupra economiei.
Dictator
– Conducător care are autoritate absolută și jurisdicție supremă asupra guvernului unui stat; în special unul care este considerat tiranic sau opresiv.
Elitism
– Filozofie conform căreia o clică restrânsă formată din cei mai „buni” sau „mai pricepuți” membri ai unui anumit grup social ar trebui să dețină puterea.
Fascism
– Filozofie sau sistem de guvernare care susține sau exercită o dictatură de extremă dreapta, de obicei prin contopirea conducerii statului și a afacerilor, împreună cu o ideologie de naționalism beligerant.
Hierarhie
– Ansamblu de persoane organizate sau clasificate în funcție de rang, capacitate sau autoritate.
Ideologie
– Ansamblu de idei care reflectă nevoile și aspirațiile sociale ale unui individ, grup, clasă sau cultură.
Stânga
– Așa cum este folosit în acest capitol, indivizi și grupuri care doresc să reformeze sau să răstoarne ordinea stabilită și care pledează pentru schimbare în numele unei mai mari libertăți sau al bunăstării omului de rând.
Nazism
– Ideologia și politicile lui Adolf Hitler și ale Partidului Național-Socialist al Muncitorilor Germani din 1921 până în 1945.
Propaganda
– Răspândirea sistematică a unei anumite doctrine sau a unor afirmații care reflectă opiniile și interesele acesteia.
Areaptă
– Așa cum este folosit în acest capitol, indivizi sau grupuri care profesează opoziția față de schimbarea ordinii stabilite și care favorizează atitudinile și practicile tradiționale și care, uneori, pledează pentru instaurarea forțată a unei ordini politice autoritare.
Totalitarism
– Formă de guvernare în care toate resursele societății sunt monopolizate de către stat, într-un efort de a pătrunde și controla toate aspectele vieții publice și private, prin utilizarea de către stat a propagandei, terorii și tehnologiei.
ACTIVITATEA
- În Statele Unite, președintele este, de asemenea, comandantul-șef al forțelor armate. Cercetați în ce fel acest lucru este diferit față de alte țări. Discutați problema controlului civil asupra armatei.
- Obțineți un raport de la Amnesty International privind încălcarea drepturilor omului în întreaga lume. Obțineți, de asemenea, raportul paralel de la Departamentul de Stat. Care sunt factorii care duc la încălcări ale drepturilor omului, cum ar fi vârsta guvernului, tipul de guvernare, localizarea geografică a țării, mărimea țării?
- Enumerați țările lumii în funcție de tipul de guvernare. Găsiți democrațiile, dictaturile de dreapta, dictaturile de stânga, monarhiile, regimurile totalitare de stânga și de dreapta și clasificați-le în funcție de numărul de ani de când au această formă de guvernare. Câte dintre aceste guverne sunt conduse de civili și câte sunt conduse de militari? Ce țări primesc ajutor extern din partea Statelor Unite? Care primesc ajutor extern din partea Uniunii Sovietice?
Întrebări de dezbateri
- Ar putea fi ales președinte al Statelor Unite un rasist sau antisemit declarat? Dacă nu, de ce nu? Dacă da, cum ar putea avea loc o astfel de alegere?
- Când Irakul a invadat Kuweitul în august 1990, s-au făcut comparații între omul forte irakian Saddam Hussein și Adolf Hitler. Discutați diferențele dintre situațiile mondiale și reacțiile lumii la anexarea Sudetenlandului de către Hitler și la anexarea Kuweitului de către Hussein.
- Dacă ați fi un cetățean în Germania anului 1933, ce ați simți față de guvernul dumneavoastră? Ce opțiuni ați considerat că aveți pentru a vă exprima opoziția față de acest guvern sau pentru a participa la el? Cum diferă aceste opțiuni de opțiunile pe care le aveți astăzi în Statele Unite?
EVALUARE
1. Definiți următoarele:
- dictator
- totalitarism
- elitism
- de stânga
- de dreapta
- propagandă
- fascism
- ierarhie
2. Care sunt două diferențe între o dictatură și un regim totalitar?
3. Care sunt trei diferențe între un regim totalitar de dreapta și unul de stânga?
4. Care sunt trei diferențe între un regim totalitar de dreapta și unul de stânga?
5. Care sunt trei diferențe între un regim totalitar de dreapta și unul de stânga? Cine a fost Benito Mussolini și ce tip de guvern a condus?
5. Care au fost trei aspecte ale ideologiei naziste?
6. Cum favorizează regimurile totalitare conformarea celor care nu sunt de acord cu obiectivele regimului?
7. Discutați două dintre organizațiile paramilitare formate de partidul nazist.
8. Discutați două dintre organizațiile paramilitare formate de partidul nazist. Cum controlează un regim totalitar accesul la idei?
9. Numiți doi lideri de dreapta și doi de stânga ai regimurilor totalitare.
10. Ce evoluții dintr-o societate încurajează un regim totalitar să preia puterea?
STRATEGII DIDACTICE
- Conduceți clasa într-o discuție despre relația dintre evenimentele istorice descrise în acest capitol și cele care au avut loc în Europa de Est în 1989-1990.
- În 1990, Germania de Est și Germania de Vest au convenit să se reunifice. Permiteți clasei să dezbată oportunitatea aprobării unui plan de reunificare, diferiți elevi adoptând punctul de vedere al șefilor de guvern din Germania de Est și de Vest, al unui supraviețuitor al Holocaustului, al președintelui Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, al președintelui Statelor Unite, al unui „om al străzii” din Germania de Est, al unei „femei al străzii” din Germania de Vest și al unui fost membru al S naziștilor.S. care trăiește retras într-un orășel din Germania de Est.
- Creați o dezbatere simulată a elevilor, fiecare reprezentând diverse grupuri de interese, cu privire la oportunitatea ca președintele George Bush să trimită în secret un emisar în China la scurt timp după masacrul din Piața Tiananmen din Beijing. Aceste circumscripții ar putea include un reprezentant al guvernului chinez, un membru al personalului de la Departamentul de Stat al SUA, un cetățean chinez care studiază la o universitate din Statele Unite, un reprezentant al Amnesty International, un membru al clerului, senatorul Ted Kennedy și senatorul Jesse Helms. Conduceți clasa într-o discuție despre modul în care alte națiuni tratează cu regimurile totalitare și despre impactul acestor contacte diplomatice asupra stabilității unor astfel de regimuri.
.