Context de fond: Intrările aferente multisenzoriale la nivelul coloanei cervicale afectează generarea controlului mușchilor gâtului. Durerea cervicală cronică (CNP) și oboseala musculară sunt factori care perturbă funcția somatosenzorială. Este încă neclar dacă acestea afectează controlul postural în cazul unei perturbări inițiate de sine în activitățile zilnice.

Scop: Să investigăm efectul CNP și al oboselii mușchilor flexori ai gâtului asupra strategiei de control muscular și a controlului postural la pacienții tineri care efectuează mișcări voluntare de flexie a umărului.

Designul studiului: Studiu transversal caz-control transversal.

Eșantion de pacienți: Douăzeci și cinci de pacienți cu CNP și 25 de martori asimptomatici egali ca vârstă.

Măsuri de rezultat: Balansarea posturală, timpul de apariție a mușchilor și nivelul de activare a mușchilor erector spinae, rectus abdominal, semispinalis capitis (SSC) și sternocleidomastoidian (SCM) au fost înregistrate și analizate cu ajutorul ANOVA cu două căi pentru a evalua interacțiunea CNP și oboseala musculară asupra echilibrului în picioare și a controlului muscular la perturbațiile autoinitiate.

Metode: Toți participanții au fost instruiți să efectueze mișcări de flexie a umărului în poziția în picioare înainte și după un exercițiu de oboseală a mușchilor flexori ai gâtului, fie în condiția cu ochii deschiși, fie în condiția cu ochii închiși.

Rezultate: Grupul CNP a prezentat o balansare a corpului semnificativ mai mare, o activare mai mare a mușchilor gâtului (SCM și SSC) și un timp mai lung de apariție a mușchilor flexori ai gâtului (SCM) în comparație cu grupul de control. Grupul CNP a demonstrat, de asemenea, o tendință de balansare posturală mai mare și un debut mai scurt al mușchilor în condiția cu ochii închiși decât cele în condiția cu ochii deschiși. După oboseala musculară, grupul CNP a prezentat în continuare (1) o mai mare balansare a corpului în timpul condiției cu ochii deschiși, dar o mai mică balansare a corpului în timpul condiției cu ochii închiși, (2) o activare mai mare a mușchilor flexori ai gâtului (SCM) și o activare mai mică a mușchilor extensori ai trunchiului (erector spinae) și (3) o declanșare timpurie a mușchilor gâtului (SCM și SSC).

Concluzii: CNP determină un control postural deficitar și modele de control al mușchilor gâtului alterate. Adăugarea oboselii mușchilor flexori ai gâtului scade și mai mult stabilitatea echilibrului și provoacă o strategie protectoare de control al mușchilor gâtului în timpul mișcării de flexie a umărului. Aceste constatări facilitează înțelegerea strategiilor adoptate de pacienți și sugerează că programele de antrenament de rezistență a gâtului pot fi benefice pentru a îmbunătăți controlul postural global la pacienții cu CNP.