Femeile care au infecție cu virusul papiloma uman (HPV) la nivelul colului uterin au un risc mai mare de cancer invaziv de col uterin dacă au și herpes genital, potrivit unei analize cumulate a studiilor de tip caz-control.1 Femeile cu cancer invaziv de col uterin au fost mult mai susceptibile decât femeile fără cancer de col uterin să aibă celule cervicale infectate cu HPV, dar au fost, de asemenea, de aproape două ori mai susceptibile să aibă anticorpi împotriva virusului herpes simplex de tip 2 (HSV-2). Dintre toate femeile care aveau celule cervicale infectate cu HPV, femeile care prezentau și anticorpi împotriva HSV-2 prezentau un risc de peste două ori mai mare de carcinom cu celule scuamoase și de peste trei ori mai mare de carcinom cu celule adenocarcinomice sau adeno-scuamoase în raport cu femeile care nu aveau acești anticorpi. Nici comportamentul sexual anterior și nici infecția cu chlamydia nu au modificat aceste asocieri.
Datele au fost obținute din șapte studii efectuate în Thailanda, Filipine, Maroc, Peru, Brazilia, Columbia și Spania. Analiza a inclus 1.263 de femei cu cancer invaziv de col uterin (1.158 cu carcinom cu celule scuamoase și 105 cu adenocarcinom sau carcinom cu celule adenoscuamoase) și 1.117 femei fără cancer de col uterin care aveau aceeași vârstă. Celulele cervicale exfoliate au fost testate printr-un test de reacție în lanț a polimerazei pentru a determina dacă acestea conțineau ADN HPV și, în caz afirmativ, tipul de HPV. Probele de ser au fost testate pentru detectarea prezenței anticorpilor specifici de tip HSV-2 și HSV-1, precum și a anticorpilor împotriva Chlamydia trachomatis. Interviurile personale au acoperit caracteristicile sociale, demografice, reproductive și alte caracteristici. Regresia logistică necondiționată a fost utilizată pentru a genera rapoarte de probabilitate sumare.
În medie, femeile cu cancer invaziv de col uterin aveau 48-49 de ani, iar femeile fără cancer aveau 47 de ani. Aproape toate femeile cu cancer de col uterin au fost HPV-pozitive (91-95%), comparativ cu 15% dintre femeile fără cancer de col uterin. Femeile cu cancer de col uterin au avut o probabilitate semnificativ mai mare decât femeile fără cancer de a fi testate pozitiv pentru HSV-2 (44% în ambele subgrupuri de cancer față de 26%).
Printre femeile fără cancer de col uterin,1 mai mulți markeri ai comportamentului sexual au fost semnificativ asociați cu șansele de a fi testate pozitiv pentru HSV-2. Comparativ cu femeile căsătorite, atât femeile care coabitau, cât și cele care erau singure, separate, divorțate sau văduve au avut șanse semnificativ mai mari de infectare (2,2 și, respectiv, 1,6). Șansele au fost de aproape trei ori mai mari în cazul femeilor care avuseseră trei sau mai mulți parteneri sexuali de-a lungul vieții decât în cazul celor care avuseseră unul sau niciunul (2,9). Șansele au fost de peste două ori mai mari în cazul femeilor care aveau anticorpi împotriva C. trachomatis decât în cazul femeilor care nu aveau (2,2) și au fost cu 60% mai mari în cazul femeilor care au folosit contraceptive orale timp de cinci sau mai mulți ani decât șansele în cazul celor care nu au folosit niciodată (1,6). Cu toate acestea, șansele de a fi testate pozitiv pentru HSV-2 nu au fost ridicate în rândul femeilor care au fost infectate cu HPV.
A fost efectuată o analiză multivariată în rândul femeilor HPV-pozitive, luând în considerare vârsta, centrul de studiu, tipul de HPV, istoricul de frotiuri Papanicolau, utilizarea contraceptivelor orale, numărul de sarcini la termen și prezența anticorpilor împotriva C. trachomatis. Femeile infectate cu HPV care au fost, de asemenea, pozitive pentru HSV-2 au avut de peste două ori mai mult decât șansele de carcinom cu celule scuamoase găsite în rândul femeilor infectate cu HPV care au fost testate negativ pentru HSV-2 (2,2) și de peste trei ori mai mult decât șansele de adenocarcinom sau carcinom cu celule adenoscuamoase (3,4). În comparație cu femeile pozitive la HSV-2 care aveau tipuri de HPV cu risc scăzut, cele care aveau un HPV cu risc ridicat, altul decât tipul 16, aveau șanse de 2,6-4,2 de cancer cervical invaziv, iar cele care erau pozitive la tipul 16 aveau șanse de 4,0-6,7 ori mai mari.
După luarea în considerare a numărului de parteneri sexuali ai unei femei de-a lungul vieții și a vârstei sale la primul raport sexual, femeile HPV-pozitive care au fost infectate și cu HSV-2 au avut în continuare aproape de două ori mai multe șanse de carcinom cu celule scuamoase decât cele care au fost testate negativ pentru HSV-2 (1,9). Acest risc nu a fost modificat în mod semnificativ de vârsta lor, de utilizarea contraceptivelor orale, de starea civilă, de numărul de sarcini la termen sau de prezența anticorpilor C. trachomatis. În schimb, femeile HPV-pozitive care au fost testate pozitiv pentru HSV-1 nu au prezentat un risc mai mare de carcinom cu celule scuamoase în raport cu cele care au fost negative pentru HSV-1.
„nfecția HSV-2 enitală poate acționa în combinație cu infecția cu HPV pentru a crește modest riscul de cancer cervical invaziv”, comentează cercetătorii. Aceștia adaugă că comportamentul sexual anterior al femeii și prezența infecției cu chlamydia nu modifică această asociere, susținând o legătură directă între herpesul genital și riscul de cancer la femeile HPV-pozitive.
Investigatorii sugerează mai multe mecanisme care pot explica rolul herpesului genital ca și cofactor în cancerul cervical indus de HPV. Leziunile herpetice pot permite accesul mai ușor al HPV la straturile celulare mai profunde ale colului uterin; alternativ, inflamația cauzată de aceste leziuni poate interfera cu un răspuns imunitar la HPV sau poate deteriora ADN-ul din celulele infectate cu HPV. De asemenea, virusul herpetic poate stimula HPV să se reproducă sau să își integreze ADN-ul în ADN-ul celulelor cervicale. Cercetătorii concluzionează că „Sunt necesare studii viitoare pentru a elucida în ce etapă a patogenezei carcinogenezei cervicale induse de HPV poate fi relevantă infecția cu HSV-2.”–S. Londra
.