16 septembrie 2009- Mai mult de șaptezeci la sută dintre persoanele care contractează hepatita C vor trăi cu virusul care o provoacă pentru tot restul vieții, iar unele vor dezvolta boli hepatice grave, inclusiv cancer. Cu toate acestea, 30 până la 40 la sută dintre cei infectați înving cumva infecția și scapă de virus fără tratament. În publicația online avansată din această săptămână de laNature, cercetătorii de la Johns Hopkins, care lucrează în cadrul unei echipe internaționale, raportează descoperirea celei mai puternice modificări genetice asociate cu abilitatea de a scăpa de infecție.
„Dacă am ști de ce unii oameni au scăpat singuri de boală, atunci poate am putea găsi modalități de a-i ajuta pe ceilalți oameni care nu au reușit”, spune David Thomas, M.D., profesor de medicină și director al departamentului de boli infecțioase de la Johns Hopkins. „Sau poate chiar să ajutăm la prevenirea în întregime a infecțiilor.”
Un studiu anterior condus de David Goldstein de la Universitatea Duke găsise o variație într-o singură substanță chimică a ADN-ului, cunoscută sub numele de polimorfism cu un singur nucleotid, sau SNP, în apropierea genei IL28B, care, deși este puțin înțeleasă, se crede că ajută răspunsul imunitar la infecția virală a hepatitei C. S-a constatat că persoanele infectate cu hepatita C, care purtau variația C/C SNP în apropierea genei IL28B, aveau mai multe șanse de a răspunde la tratamentul împotriva hepatitei C, care îi poate scăpa pe unii pacienți de virus.
Atunci, echipa condusă de Hopkins și National-Institutes of-Health s-a întrebat dacă variația C/C – spre deosebire de alternativele C/T sau T/T – joacă, de asemenea, un rol în capacitatea unor persoane de a scăpa de virus fără ajutorul medicamentelor. Pentru a face acest lucru, ei au adunat informații din șase studii diferite care, pe parcursul mai multor ani, au colectat ADN și informații despre infecția cu hepatita C de la persoane din întreaga lume. Echipa a analizat apoi ADN-ul la nivelul genei IL28B de la un total de 1008 pacienți: 620 infectați în mod persistent și 388 care fuseseră infectați, dar nu mai erau purtători de virus. Analiza ADN-ului a arătat că, dintre cei 388 de pacienți care nu mai erau purtători de virus, 264 au variația C/C.
„Acesta este cel mai puternic indiciu de până acum pentru a înțelege ce ar constitui un răspuns imunitar de succes”, spune Thomas. „Nu cunoaștem încă semnificația acestei variante C, dar știm că trebuie să lucrăm mai mult pentru a afla ce înseamnă și dacă ar putea fi utilă pentru a opri boala.”
Pe lângă confirmarea faptului că varianta C/C se corelează cu capacitatea de a scăpa de virus odată infectat, cercetătorii au observat, de asemenea, o tendință intrigantă: varianta C/C nu apare în mod egal la toate populațiile.
Pentru a cerceta mai departe, ei au analizat ADN-ul de la peste 2300 de persoane din întreaga lume pentru a examina în continuare distribuția variantei C/C în diferite populații. Dintre cele 428 de probe din Africa, doar 148 purtau genotipul C/C. În schimb, din eșantioanele europene, 520 din 761 au purtat varianta C/C. Cele mai izbitoare au fost probele de ADN din Asia, unde 738 din 824 de probe erau purtătoare de C/C.
„Ne întrebăm dacă acest SNP explică, de asemenea, o parte din baza genetică a diferențelor dintre populații în ceea ce privește eliminarea hepatitei C”, spune Chloe Thio, doctor în medicină, profesor asociat de medicină. „S-a raportat că afro-americanii au mai puține șanse de a elimina boala decât caucazienii.”
Echipa intenționează să continue această cercetare pentru a înțelege mai bine de ce unele populații devin infectate cronic. Spune Thio: „Acesta este un pas interesant spre o mai bună înțelegere a ceea ce este răspunsul imunitar împotriva virusului, astfel încât să ne putem îmbunătăți terapiile.”
Acest studiu a fost finanțat în principal de către National Institutes of Drug Abuse și National Cancer Institute of the National Institutes of Health.
Autorii lucrării sunt Thomas, Thio și Gregory Kirk de la Johns Hopkins; Maureen Martin, Ying Qi, Colm O’hUigin și Mary Carrington de la SAIC-Frederick, Inc. și Ragon Institute; Dongliang Ge și David Goldstein de la Duke University; Judith Kidd și Kenneth Kidd de la Yale University School of Medicine; Salim Khakoo de la Imperial College, Londra; Graeme Alexander de la University of Cambridge; James Goedert de la National Cancer Institute; Sharyne Donfield de la Rho, Inc.; Hugo Rosen de la University of Colorado Health Sciences Center; Leslie Tobler și Michael Busch de la Blood Systems Research Institute; și John McHutchison de la Duke University School of Medicine.

.