Ce este insuficiența renală (renală) acută?
Ringinii îndeplinesc multe funcții vitale. Una dintre acestea este eliminarea toxinelor din organism care se acumulează pur și simplu din cauza funcționării celulelor care determină producerea de deșeuri. Insuficiența renală înseamnă că rinichii nu pot elimina aceste toxine. Insuficiența renală „acută” înseamnă că problema s-a dezvoltat în câteva zile.
Multe lucruri diferite pot provoca insuficiență renală acută. Anumite otrăvuri sunt bine cunoscute pentru capacitatea lor de a afecta rinichii. Aceste otrăvuri includ următoarele:
- Anticongelant (lichid de radiator, etilenglicol)
- Plante de crin (numai pentru pisici)
- Rașini
- Cerute medicamente, inclusiv analgezice precum aspirina sau ibuprofenul (Advil)
Infecțiile severe la rinichi cauzate de bacterii pot provoca insuficiență renală bruscă. Deși infecțiile renale pot apărea spontan, de obicei există un motiv pentru care pisica sau câinele nu poate lupta împotriva infecției la fel de ușor (cum ar fi pietrele la rinichi sau blocarea parțială a urinei). Leptospirozele sunt un grup de bacterii care pot provoca insuficiență renală acută la câini. Câinii se îmbolnăvesc de leptospiroză din urina sau apa contaminată de animale infectate (căprioare, bovine, șobolani, ratoni, șoareci, câini, alte animale).
Ceea ce diminuează fluxul sanguin prin rinichi poate provoca insuficiență renală. Aceasta include deshidratarea din orice cauză (cum ar fi vărsăturile și diareea severă). Insolația sau alte afecțiuni care provoacă leziuni masive ale vaselor de sânge, cum ar fi înțepăturile de albine sau mușcăturile de șarpe, pot duce la insuficiență renală.
Care sunt simptomele insuficienței renale acute?
Câinii sau pisicile cu insuficiență renală acută pot avea o varietate de probleme. Simptomele insuficienței renale includ setea excesivă și un volum excesiv de urină în stadiile incipiente. Simptomele ulterioare ale insuficienței renale acute includ letargie, lipsa poftei de mâncare și vărsături. În cazul insuficienței renale severe, cantitatea de urină poate scădea de fapt, sau animalul de companie poate înceta să mai producă urină cu totul. Alte semne, pe măsură ce lucrurile se înrăutățesc, includ sânge digerat în scaun, ceea ce face ca scaunul să aibă un aspect negru și gudronat, sau vărsături de sânge digerat, care arată ca zațul de cafea.
Ce teste sunt necesare?
Testele de sânge și de urină sunt folosite pentru a determina dacă este prezentă insuficiența renală și, dacă este, cât de severă este aceasta. Alte teste, cum ar fi radiografiile, ecografia (ultrasunete) și analizele speciale de sânge sunt de obicei necesare pentru a spune ce a cauzat insuficiența renală. Uneori se recomandă o biopsie a rinichiului. Cauza insuficienței renale nu este întotdeauna ușor de distins.
Ce tratament este disponibil?
Tratamentul inițial pentru insuficiența renală acută este, de obicei, fluidele intravenoase (IV). Aceste lichide sunt folosite pentru a restabili o bună hidratare și pentru a spăla substanțele pe care rinichii ar trebui să le elimine din sânge. Producția de urină este monitorizată pe toată durata tratamentului cu fluide intravenoase, deoarece o scădere a urinei poate indica necesitatea altor terapii. Diureticele (pastile de apă) sunt cele mai frecvente medicamente utilizate atunci când se încearcă creșterea producției de urină.
În plus față de tratamentul cu fluide, sunt utilizate în mod obișnuit și alte medicamente. Se administrează antiacide, cum ar fi Pepcid sau Zantac, deoarece insuficiența renală provoacă frecvent ulcer gastric. Dacă ulcerele sângerează, se pot prescrie medicamente pentru a acoperi ulcerul. Antibioticele sunt administrate dacă se știe sau se suspectează că cauza insuficienței renale este o infecție. Deoarece insuficiența renală este un mare consumator de resurse ale organismului și deoarece animalele de companie cu insuficiență renală refuză frecvent să mănânce, se poate recomanda o sondă temporară.
Starea câinilor și pisicilor cu insuficiență renală acută se poate schimba rapid și este necesară o monitorizare atentă. Aceasta poate include verificarea repetată a tensiunii arteriale, a greutății corporale, a electrocardiogramei și a analizelor de sânge. Poate fi necesară plasarea unui cateter urinar pentru a măsura volumul de urină. Potasiul este un electrolit care se găsește în mod normal în sânge la niveluri scăzute. În cazul insuficienței renale acute, nivelurile de potasiu pot crește până la niveluri periculoase, spre deosebire de insuficiența renală cronică, când nivelurile tind să scadă. Nivelul crescut de potasiu încetinește bătăile inimii și poate provoca oprirea inimii. Din cauza insuficienței renale se poate dezvolta o tensiune arterială foarte ridicată, iar medicamentele pentru tensiune arterială sunt frecvent necesare. Tensiunea arterială ridicată poate provoca spargerea vaselor de sânge din ochi sau din creier. Acest lucru se poate manifesta prin balonare la nivelul burții, picioare umflate sau prin dificultăți de respirație, dacă lichidul se acumulează în plămâni.
Nu toate animalele cu insuficiență renală acută vor răspunde la fluidele intravenoase. Pot fi necesare terapii renale avansate (de exemplu, dializă peritoneală, hemodializă). Semnele care indică faptul că aceste terapii trebuie luate în considerare includ un nivel periculos de ridicat al potasiului, lichid în plămâni sau lipsa de îmbunătățire a rezultatelor de laborator în timp ce se primesc lichide IV. Dializa peritoneală presupune introducerea unui tub direct în cavitatea ventrală, introducerea de lichid în burtă și apoi drenarea acestuia după o oră sau câteva ore. Astfel se elimină multe dintre toxinele pe care rinichii nu reușesc să le elimine. Inițial, este nevoie ca un medic sau o asistentă medicală să fie lângă pacient 24 de ore pe zi pentru a continua să introducă și să scoată lichidul. Din nefericire, chiar și în cele mai bune circumstanțe, complicațiile, cum ar fi infecția din jurul tubului și înfundarea tubului, sunt frecvente după numai câteva zile.
Hemodializa presupune introducerea unui cateter IV foarte mare într-o venă și utilizarea cateterului pentru a elimina o parte din sânge la un moment dat. Sângele este trimis printr-un aparat care îl curăță. Hemodializa este eficientă, dar numai o mână de spitale veterinare sunt echipate pentru a face hemodializă. Atât dializa peritoneală, cât și hemodializa sunt, în general, foarte costisitoare.
Care este prognosticul?
În ciuda tuturor progreselor în tratamentul insuficienței renale acute, aceasta este o boală atât de gravă încât mulți pacienți mor din cauza ei. Aproximativ 60% dintre câinii și pisicile cu această boală fie mor, fie sunt eutanasiați din cauza ei. Dializa este de obicei rezervată acelor pacienți la care tratamentul medical a eșuat, iar șansele de deces fără dializă sunt de aproape 100%. La acești pacienți, dializa poate permite până la jumătate dintre ei să se recupereze, în funcție de cauza de bază a insuficienței renale. Dintre cei care se recuperează, unii se pot recupera complet, sau se recuperează parțial și sfârșesc cu leziuni renale de lungă durată care pot fi tratate la domiciliu.
.