Revoluția glorioasă din 1688 a stabilit cu fermitate o monarhie protestantă împreună cu o guvernare efectivă a Parlamentului. Noua știință a vremii, fizica newtoniană, a întărit credința că totul, inclusiv comportamentul uman, este ghidat de o ordine rațională. Moderația și bunul simț au devenit valori intelectuale, precum și standarde de comportament.

Aceste valori au atins cea mai înaltă expresie literară în poezia lui Alexander Pope. Pope – neoclasicist, spirit și maestru al cuplului eroic – a fost critic față de slăbiciunile umane, dar în general încrezător că ordinea și fericirea în afacerile umane puteau fi atinse dacă se evitau excesele și se țineau cont de dictatele raționale. Strălucitul prozator satiric Jonathan Swift nu era la fel de optimist. Indignarea sa sălbatică a dus la atacuri devastatoare la adresa epocii sale în A Tale of a Tub (1704), Gulliver’s Travels (1726) și A Modest Proposal (1729).

Gusturile clasei de mijloc au fost reflectate în creșterea numărului de periodice și ziare, cele mai bune fiind Tatler și Spectator produse de Joseph Addison și Sir Richard Steele. Romanele lui Daniel Defoe, primele romane moderne în limba engleză, datorează mult tehnicilor jurnalismului. Ele ilustrează, de asemenea, virtuțile aventurii negustorești, vitale pentru clasa de mijloc în ascensiune. Într-adevăr, romanul avea să devină forma literară care să răspundă cel mai bine nevoilor și intereselor clasei de mijloc.

Secolul al XVIII-lea a fost epoca vieții de oraș, cu cafenelele și cluburile sale. Unul dintre cele mai faimoase dintre acestea din urmă a fost Clubul Scriblerus, printre ai cărui membri se numărau Pope, Swift și John Gay (autorul Operei cerșetorilor). Scopul său era de a apăra și de a susține standardele literare înalte împotriva valului crescând al valorilor și gusturilor clasei de mijloc. Scrisorile erau o formă populară de literatură politicoasă. Pope, Swift, Horace Walpole și Thomas Gray au fost maeștri ai acestei forme, iar scrisorile constituie principala producție literară a lui Lady Mary Wortley Montagu și a Lordului Chesterfield. Romanele lui Samuel Richardson, inclusiv influentul Clarissa (1747), au fost scrise în formă epistolară. Odată cu opera lui Richardson, Fanny Burney, Henry Fielding, Tobias Smollett și Laurence Sterne, romanul englezesc a înflorit.

Probabil cel mai celebru cerc literar din istorie a fost cel dominat de Samuel Johnson. Acesta i-a inclus pe Joshua Reynolds, David Garrick, Edmund Burke, Oliver Goldsmith și James Boswell, a cărui biografie a lui Johnson este un clasic al genului. Alți mari maeștri prozatori ai perioadei au fost istoricul Edward Gibbon și filosoful David Hume. Dr. Johnson, care a dus arta criticii și a conversației pe noi culmi, a caracterizat și a contribuit la formarea opiniilor de la mijlocul secolului al XVIII-lea despre viață, literatură și conduită. Drama secolului al XVIII-lea nu a reușit să o egaleze pe cea a Restaurației. Dar Oliver Goldsmith și Richard Brinsley Sheridan s-au ridicat deasupra comediei plângăcioase predominante – al cărei sentimentalism a infectat toate genurile literare ale perioadei – pentru a realiza o comedie șlefuită în tradiția Restaurației.

Printre poeții proeminenți ai secolului al XVIII-lea s-au numărat James Thomson, care a scris în The Seasons (1726) despre natură așa cum reflecta conceptul newtonian de ordine și frumusețe, și Edward Young, al cărui Night Thoughts (1742) a combinat melancolia și apologetica creștină. Anticipări ale romantismului pot fi observate în odele lui William Collins, în poemele lui Thomas Gray și în versurile scoțiene ale lui Robert Burns. Opera lui William Blake, primul mare poet romantic, a început târziu în secolul al XVIII-lea. Blake este unic: poet, artist, artizan, revoluționar și profet vizionar.

În proza de ficțiune, îndepărtările de realismul social sunt evidente în romanele gotice ale lui Horace Walpole, Anne Radcliffe, Monk Lewis, Charles Maturin și alții. Aceste opere au satisfăcut un interes crescând pentru medievalism, antichități nordice, balade, folclor, cavalerism și romantism, exploatat și în două capodopere ale falsificării – poemele Ossian ale lui James Macpherson și poemele medievale Rowley ale lui Thomas Chatterton.

• Introducere
• Tudorii și epoca elisabetană
• Epoca bacoviană, Cromwell, și Restaurația
• Secolul al XVIII-lea
• Perioada romantică
• Epoca victoriană
• Începutul secolului al XX-lea
• Epoca postbelică până în prezent
• Bibliografie