Sezonul de gripă 2017-2018 din SUA a fost cel mai rău înregistrat din 1976 încoace. Au existat aproximativ 80.000 de decese și un număr record de 900.000 de spitalizări pentru gripă și complicațiile acesteia. Diagnosticul rapid și precis al gripei poate salva vieți prin facilitarea unui tratament precoce, poate economisi bani prin prevenirea unui tratament inadecvat și poate preveni epidemiile prin minimizarea transmiterii virale.

Pentru un diagnostic precis, PCR cu transcriere inversă (RT-PCR) este considerat standardul de aur. Testele rapide de diagnosticare a gripei (RIDT), deși rapide și convenabile, produc adesea rezultate fals-negative. De fapt, OMS recomandă ca „în general, utilizarea RIDT-urilor la pacienții spitalizați să nu fie încurajată în cazul în care sunt disponibile teste RT-PCR sau teste de imunofluorescență pentru gripă.”

Și totuși, atât CDC, cât și OMS includ RIDT-urile în repertoriul lor de instrumente de diagnosticare recomandate. Acest articol explorează cele două teste foarte diferite și discută când și de ce medicii aleg unul sau altul.

Facilitatea de utilizare și portabilitatea

RIDT-urile sunt dipstick-uri, carduri sau casete simplu de utilizat, care nu necesită condiții de laborator sau o pregătire extinsă – un beneficiu uriaș pentru clinicile izolate cu personal și echipamente de laborator minime. Dimensiunile lor le fac ușor de transportat și, atunci când sunt păstrate la o temperatură cuprinsă între 4?C și 30?C, RIDT-urile sunt viabile timp de aproximativ 18 luni.

În schimb, RT-PCR, trebuie să fie efectuată de personal cu pregătire înaltă, folosind echipamente voluminoase și costisitoare în laboratoare specializate. În S.U.A., testele trebuie efectuate în laboratoare clinice acreditate, iar în țările în curs de dezvoltare, clinicile pot fi nevoite să trimită probele la mulți kilometri către centre de diagnosticare.

Rapiditatea diagnosticului

Cel mai mare beneficiu al RIDT-urilor este timpul scurt de testare: mai puțin de 15 minute, comparativ cu una până la opt ore pentru RT-PCR. RIDT-urile sunt teste point-of-care (POC), astfel încât probele nu trebuie să fie trimise la laboratoare centralizate; prin urmare, medicii pot începe tratamentul antiviral mult mai devreme, ceea ce este vital pentru pacienții cu risc ridicat. CDC recomandă ca clinicile să nu aștepte confirmarea de laborator a gripei înainte de a începe tratamentul antiviral.

Specificitate și sensibilitate

RT-PCR este considerată cea mai precisă metodă de diagnosticare, cu o sensibilitate de 90 până la 100 % (rata de rezultate pozitive adevărate) și o specificitate (rata de rezultate negative adevărate) în funcție de tulpină, vârsta pacientului și ziua testării. Metoda PCR poate avea o sensibilitate ușor redusă după a treia zi de infecție la adulți, dar este mai performantă decât alte teste în acest moment. Prin utilizarea de primeri specifici pentru secvențele de ARN, RT-PCR poate confirma gripa, precum și distinge între tulpini și subtipuri. O analiză ulterioară poate identifica sensibilitatea unei tulpini la agenții antivirali, o resursă utilă în timpul unei epidemii. Cu toate acestea, laboranții trebuie să actualizeze în mod regulat primerii pentru a ține pasul cu schimbarea antigenică și pentru a menține fiabilitatea testului.

RIDT-urile au o specificitate de 90 până la 95 la sută, ceea ce duce la puține rezultate fals-pozitive. Sensibilitatea lor raportată variază de la 4,4 la sută la 100 la sută, și cel mai adesea între 40 și 70 la sută, astfel încât fals-negativele sunt frecvente, în special în timpul sezoanelor de vârf ale gripei. RIDT-urile prezintă o sensibilitate mult mai mare dacă sunt utilizate în primele trei zile de la infecție, sau în primele șapte zile pentru copii. Cele mai multe kituri pot face distincția între gripa A și B, dar nu și între subtipurile din cadrul A sau B: în 2009, RIDT-urile nu au putut distinge infecția cu virusul gripal pandemic H1N1 A de virusurile gripale sezoniere A.

Cost

RIDT-urile costă în jur de 20 de dolari fiecare, în timp ce testele RT-PCR sunt mai mari, 90 de dolari, iar RT-PCR în timp real este semnificativ mai mult. Costurile de transport pentru clinicile izolate cresc și mai mult prețul RT-PCR. Pentru multe clinici din țările în curs de dezvoltare, RIDT-urile sunt singurele teste disponibile la prețuri accesibile.

În plus, un studiu al cererilor de rambursare a asigurărilor de sănătate din SUA a arătat că utilizarea medicamentelor antivirale a scăzut cu aproape 50 la sută atunci când RIDT-urile au fost utilizate pentru diagnosticarea gripei, în comparație cu niciun test clinic. Costul mediu al tratamentului atunci când au fost utilizate RIDT-urile a fost de 62,46 dolari, comparativ cu 192,83 dolari după un diagnostic medical fără RIDT-uri. În 2003, costul medical total al gripei în SUA a fost estimat la 10,4 miliarde de dolari; în mod clar, utilizarea în continuare a RIDT-urilor ar putea avea un impact substanțial asupra acestor cheltuieli.

Controverse și limitări

Variația ridicată a sensibilității RIDT este rezultatul unei multitudini de factori, cum ar fi tipul de gripă, titrul viral, grupa de vârstă a pacientului, sursa probei, precum și experiența și capacitatea celui care testează. Studiile privind RIDT-urile variază adesea în ceea ce privește acești factori, precum și kitul RIDT utilizat. Prin urmare, este foarte dificil să se evalueze cu exactitate sensibilitatea până când vor fi desfășurate mai multe studii standardizate.

Au fost dezvoltate mai multe RIDT-uri noi cu sensibilitate îmbunătățită. Sistemul BD Veritor poate detecta niveluri mult mai scăzute de virus gripal prin utilizarea unui cititor optic, cu o sensibilitate de 70 până la 90 la sută. Cititorul costă 300 de dolari, iar fiecare cartuș costă 16 dolari, ceea ce adaugă o sumă mică la costul unui test individual.

Pe de altă parte, testele POC mai rapide și mai portabile bazate pe tehnologiile de amplificare a acidului nucleic ar putea, într-o bună zi, să ofere teste moleculare clinice comparabile cu RT-PCR. La aproximativ 50 de dolari pe test, aceste teste POC sunt mai scumpe decât RIDT-urile și necesită o colectare precisă și atentă a probelor și un echipament de citire costisitor. Sensibilitățile pentru aceste teste moleculare rapide sunt mai variabile decât testele RT-PCR tradiționale, astfel încât nu sunt încă considerate un înlocuitor adecvat.

Saleta de testare

În cele din urmă, alegerea între metodele RIDT și RT-PCR se bazează pe mai mulți factori. Într-o clinică cu personal insuficient, prost echipată sau în perioada de vârf a unei epidemii, RIDT-urile pot fi utilizate pentru a confirma tipul de gripă pentru unii dintre pacienții care prezintă simptome asemănătoare gripei, dar majoritatea primind tratament fără confirmarea testului. Într-o astfel de situație, se colectează probe pentru teste de laborator, utilizând standardul de aur RT-PCR pentru a confirma tipul și subtipul de infecție, pentru referințe viitoare și pentru a fi utilizate în înregistrarea și controlul epidemiei.

În perioadele mai puțin maniacale, RIDT-urile sunt o metodă utilă, ieftină și rapidă de confirmare a gripei, iar în unele clinici acestea pot fi singurul instrument de diagnostic disponibil. Atunci când se obține un rezultat negativ la RIDT, medicii trebuie să ia în considerare alți factori – cum ar fi expunerea, riscul de infectare, gravitatea bolii și diagnosticul diferențial – atunci când decid dacă este necesar un tratament sau teste suplimentare.

Cercetătorii trebuie încă să confirme beneficiile pe care le pot oferi testele mai noi. Dacă acestea reușesc să depășească cu succes limitările metodelor actuale, ele vor deveni în mod inevitabil următoarele instrumente indispensabile de diagnosticare a gripei.