1984-1987: BeginningEdit

Logo-ul trupei Modern Talking de când au lansat cel de-al doilea single, „You Can Win If You Want”.

Formați pentru prima dată la Berlin la începutul anului 1983, au devenit neașteptat de populari la începutul anului 1985 cu „You’re My Heart, You’re My Soul”, cu care au ocupat poziții de top zece în treizeci și cinci de țări, inclusiv în țara lor natală, unde single-ul s-a cocoțat în top timp de șase săptămâni consecutive, single-ul a ajuns în cele din urmă să vândă opt milioane de exemplare în întreaga lume. Piesa a fost urmată apoi de un alt hit numărul unu, „You Can Win If You Want”, care a fost lansat la mijlocul anului 1985 de pe albumul de debut The 1st Album. Albumul a fost certificat cu platină în Germania pentru că s-a vândut în peste 500.000 de unități.

La scurt timp după cel de-al doilea hit, Modern Talking a lansat single-ul „Cheri, Cheri Lady”, care, de asemenea, a urcat rapid pe primul loc în topurile din Germania de Vest, Elveția, Austria și Norvegia, intrând între timp în top zece în Suedia și Olanda. Single-ul, fiind singura piesă lansată de pe cel de-al doilea album „Let’s Talk About Love”, a reușit să împingă albumul spre un statut de platină în Germania de Vest pentru vânzări de peste 500.000 de exemplare. Succesul a continuat cu alte două single-uri numărul unu, „Brother Louie” și „Atlantis Is Calling (S.O.S. for Love)”, ambele de pe cel de-al treilea album, Ready for Romance. De asemenea, duo-ul s-a clasat pe primele locuri și cu cel de-al șaselea single, „Geronimo’s Cadillac”, de pe cel de-al patrulea album, In the Middle of Nowhere, și „Jet Airliner”, de pe cel de-al cincilea album, Romantic Warriors.

Din cauza faptului că cel de-al șaselea album nu a fost primit prea bine, Bohlen a anunțat sfârșitul proiectului în timpul unui interviu, în timp ce Anders se afla în Los Angeles. Acest lucru a stârnit noi animozități între cei doi, care avuseseră o relație tumultoasă și certăreață chiar și atunci când erau împreună. Potrivit lui Bohlen, principalul motiv pentru destrămarea grupului a fost soția de atunci a lui Anders, Nora, care refuza ca soțul ei să fie intervievat de reporteri femei și cerea în mod constant schimbări uriașe aduse spectacolelor, videoclipurilor sau înregistrărilor, fapt pe care Anders l-a recunoscut ulterior în biografia sa. După o ultimă convorbire telefonică în timpul căreia cei doi bărbați s-au insultat puternic unul pe celălalt, au refuzat să mai vorbească unul cu celălalt timp de peste 10 ani.

În această perioadă, Modern Talking au avut succes în Europa, Asia, America de Sud, Orientul Mijlociu și în Iran. În Marea Britanie, au intrat o singură dată în top 5, cu piesa „Brother Louie”. În 1985, RCA a semnat cu Modern Talking pentru un contract în SUA și a lansat primul lor album în SUA, dar au rămas aproape necunoscuți în America de Nord, neapărând niciodată în topurile americane. Au lansat câte două albume în fiecare an între 1985 și 1987, promovându-și în același timp single-urile la televizor în toată Europa, vânzând în cele din urmă șaizeci și cinci de milioane de discuri în trei ani.

Deosebit de notabil este faptul că Modern Talking a fost una dintre primele trupe din blocul occidental din timpul Războiului Rece cărora li s-a permis să își vândă oficial discurile în Uniunea Sovietică, ca parte a reformelor Glasnost ale lui Mihail Gorbaciov din 1986. Ca urmare, ei încă mențin o bază mare de fani în Europa de Est.

Între 1987 și 1997Edit

Imediat după ce duo-ul s-a despărțit la mijlocul anului 1987, Bohlen și-a format propriul proiect numit Blue System și s-a bucurat de mai multe poziții înalte în topuri, cu piese precum „Sorry Little Sarah”, „My Bed Is Too Big”, „Under My Skin”, „Love Suite”, „Laila” și „Déjà vu”. Între timp, Anders a pornit pe cont propriu, efectuând turnee sub numele de Modern Talking pe mai multe continente până la începutul anului 1989, când a început să înregistreze o parte din noile sale materiale de tip pop în Los Angeles și Londra, dar și în țara sa natală. Anders a înregistrat cinci albume solo în limba engleză, Different, Whispers, Down on Sunset, When Will I See You Again și Souled, iar unul dintre albumele sale a fost înregistrat și în limba spaniolă Barcos de Cristal. A avut mai mult succes în străinătate decât în țara sa, însă a atins mai multe hituri și în Germania. În ciuda tuturor certurilor și neînțelegerilor pe care Bohlen și Anders le-au avut unul cu celălalt în trecut, au început să țină din nou legătura după ce Anders s-a mutat înapoi în Koblenz, Germania, în 1994.

1998-2003: ReîntregireaEdit

La începutul anului 1998, duo-ul s-a reunit și a avut primul lor spectacol împreună în martie, în cadrul emisiunii germane Wetten, dass…? Au lansat o versiune remixată a single-ului lor din 1984 „You’re My Heart, You’re My Soul”, care îl are pe Eric Singleton la vocea rap. Primul lor album de revenire, Back for Good, care includea patru piese noi, precum și toate hiturile anterioare remixate cu tehnici moderne, a rămas pe primul loc în Germania timp de cinci săptămâni consecutive și a reușit să ocupe prima poziție în topurile din cincisprezece țări, vânzând în cele din urmă trei milioane de exemplare numai în Europa. În acel an, duo-ul a câștigat premiul pentru cea mai bine vândută trupă germană la World Music Awards. Albumul următor, Alone, a ajuns, de asemenea, direct pe primul loc în Germania și a avut mult succes în alte părți; albumul a reușit să vândă peste un milion de unități numai în Europa.

Bohlen și Anders au urmat modelul Modern Talking din anii 1980, deoarece au ales să lanseze două single-uri de pe fiecare album, ca în trecut. A urmat o serie de single-uri și alte patru albume, cum ar fi Year of the Dragon, America, Victory și Universe. După ce au ajuns în punctul în care au adunat deja peste 400 de premii de aur și platină în întreaga lume, Bohlen și Anders au decis să se despartă din nou în 2003, chiar înainte de lansarea unei alte compilații best-of. A doua despărțire pare să fi fost declanșată în principal de portretizarea negativă a lui Anders de către Bohlen, scrisă în autobiografia sa publicată la 4 octombrie 2003. Pe parcursul tuturor disputelor care au dus în cele din urmă la destrămarea duo-ului, Bohlen a fost implicat în Deutschland sucht den Superstar (DSDS), ediția germană a emisiunii Pop Idol din Marea Britanie. În 2003 a fost lansat albumul de compilație intitulat The Final Album, care conținea toate single-urile duo-ului. Thomas Anders a început o altă carieră solo imediat după încheierea Modern Talking, în timp ce Bohlen începuse deja să își dedice cea mai mare parte a timpului unor noi talente, în special celor pe care i-a descoperit la DSDS.

.