N. sicca (Diplococcus pharyngis siccus) a fost descrisă în 1906 de von Lingelsheim. Această specie a fost recunoscută și de Elser și Huntoon (1909) și Gordon (1921). Din cauza variabilității modelelor de producere a acidului observate în primele studii, Wilson ș i Smith (1928) au recomandat ca N. sicca să fie grupată cu M. catarrhalis, N. subflava biovar flava, N. cinerea ș i N. mucosa în specia Neisseria pharyngis.
În anii 1960, Berger și colaboratorii au arătat că Neisseria spp. produceau modele consistente de producere a acidului din carbohidrați dacă izolatele erau testate într-un mediu adecvat, un mediu cu un raport scăzut între proteine și carbohidrați cu roșu de fenol ca indicator de pH. Cu toate că N. sicca, N. subflava biovar perflava și N. subflava biovar perflava prezintă modele identice de producție de acid. Deși N. mucosa poate fi diferențiată de N. sicca, N. subflava biovar perflava printr-un test de reducere a nitraților, nu există metode biochimice de diferențiere a acestor ultime specii. Berger și colaboratorii au arătat că N. subflava biovar perflava și N. sicca sunt distincte din punct de vedere serologic.
Conform Bergey’s Manual, tulpinile de N. sicca formează colonii uscate, încrețite, aderente, deși pot apărea variante netede. Majoritatea tulpinilor nu sunt pigmentate, deși unele tulpini pot fi pigmentate. Conform experienței autorului, tulpinile de N. sicca nu reușesc în mod constant să producă colonii uscate, încrețite și aderente. Lipsa pigmentării pare a fi o caracteristică mai fiabilă pentru diferențierea între N. sicca și N. subflava biovar perflava. Este clar că este nevoie de teste fiabile pentru diferențierea între aceste specii.
Tabel 1. Caracteristicile speciilor de N. sicca
| Caracteristici | Ilustrație | |
|---|---|---|
| Colorație Gram Morfologie celulară |
Gram-negative diplococcus | |
| Morfologia coloniei |  |
|
| Pigmentarea |  |
|
| Testul oxidazei |  |
|
| Producerea de acid |  |
|
| Testul substratului enzimatic | Prolyl aminopeptidaza +ve | |
| Testul de reducere a nitraților | Nitrat -.ve | |
| Polizaharide din zaharoză |  |
|
| Producția de Deoxiribonuclază (DNază) |
 |
|
| Testul Superoxol (Reacția cu 30% peroxid de hidrogen) |
 |
|
| Testul de cataliză |  Catalază.pozitiv |
|
| Rezistența la colistină |  |
Specii care pot fi identificate greșit ca fiind N. sicca în testele de detecție cu acid
Tabel 2. Caracteristicile lui N. sicca și ale altor Neisseria spp. care produc acid din glucoză, maltoză, și zaharoză
| Specii | Acid din | Nitrat Reducere |
Poli- saccharide de la zaharoză |
Lipază | Superoxol | Pigment | Colistină Rezistență* |
||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| G | M | S | F | L | |||||||||
| N. sicca | + | + | + | + | – | – | – | + | + | – | Weak (2+) pozitiv |
d | S |
| N. Mucoasă | + | + | + | + | – | + | + | + | + | – | Weak (2+) pozitiv |
d | S |
| N. subflava Biovar perflava | + | + | + | + | + | – | – | – | + | – | Weak (2+) pozitiv |
+ | (R) |
Abbreviații: G, glucoză; M, maltoză, S, zaharoză; F, fructoză; L, lactoză; +, majoritatea tulpinilor sunt pozitive; -, majoritatea tulpinilor sunt negative; d, depinde de tulpină; R, tulpinile se dezvoltă bine pe mediul selectiv pentru N. gonorrhoeae și/sau nu prezintă inhibiție în jurul unui disc de colistină (10 micrograme); (R), majoritatea tulpinilor sensibile, unele tulpini rezistente.
*Suferințele de N. sicca pot forma colonii încrețite care aderă strâns la suprafața plăcilor de cultură.
.