Când a apărut Opeth, la jumătatea anilor ’90, scena suedeză de death metal se bucura, fără îndoială, de apogeul conștientizării publice, la fel ca și campionii originali ai sunetului, precum Entombed, Unleashed, Tiamat și Dismember (din capitala Stockholm), In Flames, Dark Tranquillity și At the Gates (din Gothenburg), Grave, Edge of Sanity și …ei bine, ați prins ideea.

Cu toate acestea, cei care au urmărit ascensiunea improbabilă a Suediei spre proeminența globală a death metalului în prima jumătate a deceniului știau că este nevoie de schimbări și evoluții constante pentru a-i asigura vitalitatea continuă, iar acest lucru este exact ceea ce Opeth a livrat – prin intermediul unui sunet nou și îndrăzneț care prețuiește disparitățile extreme de heavy și light, adesea prelungite până la melodii de opt-zece minute, sau „mișcări”, așa cum le-a numit liderul trupei, Mikael Akerfeldt.

Această înclinație pentru compoziția de cântece epice a apărut din pasiunea lui Akerfeldt pentru rockul progresiv al anilor ’70 și a prins contur pe primele două LP-uri ale lui Opeth, Orchid din 1995 și Morningrise din ’96, cu ajutorul producătorului Dan Swano (ex-Edge of Sanity), care gândește la fel, ambele fiind salutate ca fiind eforturi revoluționare de către intelectualitatea death metal.

Dar a fost nevoie de plecarea lui Swano și de cvasi-colapsul trupei înainte de înregistrarea albumului My Arms Your Hearse din 1998 pentru ca Opeth să-și dea seama că mai avea multe de dovedit, atât lumii cât și lor înșiși. Așa se face că o formație solidă formată din Akerfeldt (voce și chitară), Peter Lindgren (chitară), Martin Mendez (bas) și Martin Lopez (tobe) și-au îmbinat talentele la perfecție pe o serie de albume de referință între Still Life din 1999 și Ghost Reveries din 2005.

Când a venit timpul pentru acest din urmă LP, Opeth câștigase o adevărată recunoaștere internațională, mult dincolo de heavy metal, nu mai vorbim de piața și mai limitată a death metalului. Dar, în loc să-l încurajeze pe Akerfeldt să se așeze pe lauri, acest succes l-a provocat să continue să maturizeze muzica trupei sale, iar în ultimii ani Opeth a călătorit în noua și curajoasa lume a rock-ului progresiv autentic, unde heavy metal-ul apare doar în detalii.

Aceste eforturi, de asemenea, au câștigat mult mai mulți susținători decât detractori, așa că nu putem decât să ne întrebăm ce îi așteaptă pe Opeth, pentru că nu există nicio îndoială că vor continua să evolueze. Așadar, alăturați-vă nouă pentru a analiza evoluția de până acum a trupei în timp ce parcurgeți această galerie de clasamente ale albumelor Opeth!

.