Regim: Animalia
Filum: Arthropoda
Clasa: Arachnida
Ordine: Araneae

Păianjenii cu opt picioare sunt cei mai numeroși membri ai arahnidelor, cu peste 40.000 de specii identificate.

Păianjenii se găsesc pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, și locuiesc în majoritatea habitatelor, cu excepția mării. Unii păianjeni pot fi găsiți la 5.000 de metri în aer, folosind un comportament numit „balonare” pentru a-i transporta pe distanțe mari. Ei sunt purtați de o dâră fină de mătase, care acționează ca un zmeu.

Fiind nevertebrate, păianjenii au un exoschelet alcătuit dintr-o cuticulă făcută din chitină. Corpul lor este alcătuit din două părți principale; cefalotoracele și abdomenul. Majoritatea păianjenilor au opt ochi și aparatele lor bucale speciale, numite chelicerae, care sunt specializate cu colți care injectează venin.

Diete

Păianjenii sunt aproape exclusiv carnivori, majoritatea digerându-și prada înainte de a o consuma prin injectarea de enzime. Tot ceea ce rămâne este o cochilie goală.

Păianjenii vânează folosind în mod pasiv pânze de mătase lipicioase sau prind în mod activ prin ambuscadă folosind lassoane și plase de mătase, sărind pe prada lor sau alergând spre ea. Principala lor pradă constă într-o serie de insecte, însă unii dintre păianjenii mai mari vor prăda șopârle și păsări.

Există o excepție de la regula păianjenilor carnivori, cu o specie erbivoră numită Bagheera kiplingi. Un tip de păianjen săritor din America Centrală, Bagheera kiplingi consumă un lichid încărcat cu proteine și grăsimi din numeroasele nuielușe de pe un anumit tip de copac, deși își completează dieta și prin capturarea diferitelor prăzi.

Mătasea

Light, elastică și rezistentă, mătasea este unul dintre cele mai incredibile materiale găsite în natură. Mătasea este renumită pentru faptul că este mai rezistentă, în funcție de greutate, decât un fir de oțel corespunzător.

Mătasea este utilizată de păianjeni pentru o varietate de funcții, inclusiv pentru construirea de pânze lipicioase, linii de siguranță, vizuini cu pânze pentru a se proteja de mediul înconjurător, pentru a înfășura prada sau puii, pentru a fi folosită ca plasă sau lasou pentru a prinde prada sau ca zmeu pentru a ridica păianjenul în aer.

Mătasea este produsă de către filiere situate în partea din spate a abdomenului păianjenului. Inițial, mătasea este un amestec lichid de proteine care se solidifică în contact cu aerul.

Relații cu oamenii

Veninul de păianjen poate fi util din punct de vedere medical, deoarece substanțele chimice găsite în toxină se pot dovedi vitale pentru tratarea unui număr de boli. Deoarece majoritatea veninului de păianjen țintește în mod specific nevertebratele, acesta s-a dovedit a fi, de asemenea, un pesticid util și nepoluant.

Arahnofobia, frica de păianjeni, este o fobie comună în rândul oamenilor. Deși există argumente pentru a sugera că frica este instinctivă, cu evitarea păianjenilor transmisă de strămoșii noștri ca un comportament avantajos, este mai probabil ca frica să se fi propagat în Occident ca un comportament învățat din punct de vedere cultural.

Tarantulele sunt gătite și mâncate ca delicatese în Cambodgia și Venezuela, lucru care a fost arătat în Human Planet. Gustul a fost comparat cu cel al crabului.

Fapte rapide

• Utilizând un proces numit „ballooning”, păianjenii au fost găsiți la 5 kilometri în aer.
• Păianjenul goliat mâncător de păsări poate ajunge la dimensiunea unei farfurii de cină.
• Păianjenul bolas își lase prada cu o momeală lipicioasă la capătul unui fir de mătase.
• Mătasea este mai rezistentă în greutate decât oțelul.