Polimerizarea propilenei sintetizează polipropilena.

Macromoleculele de polipropilenă conțin între 5000 și 20.000 de unități monomere. Aranjamentul steric al grupului metil unit în fiecare atom de carbon secundar poate varia. În cazul în care toate grupările metil sunt orientate spre aceeași parte a lanțului molecular, produsul este cunoscut sub denumirea de polipropilenă izotactică. Numai polipropilena izotactică este cea care îndeplinește toate condițiile necesare pentru a fi utilizată în producția de articole solide.
Structura stereoregulară facilitează dezvoltarea segmentelor cristaline. În funcție de condițiile de prelucrare, se obține o cristalinitate de 50 până la 70 % în piesele turnate. Lanțurile moleculare sunt rareori integrate complet în segmentele cristaline, deoarece conțin părți neizotactice și, prin urmare, nu sunt capabile să cristalizeze. Astfel, pentru aceste lanțuri se folosește termenul „parțial” cristalin. În timp ce segmentele dezorganizate amorfe păstrează o mare mobilitate, structura cristalină produce o mare rezistență și rigiditate față de forțele secundare. Polipropilena izotactică este atunci un material termoplastic care prezintă o rigiditate și o elasticitate relativ ridicate, chiar și peste temperatura de tranziție de ordinul doi.

Polipropilena face parte dintr-un grup mai mare de materiale cunoscute sub numele de polimeri. Un polimer este o mare moleculă compusă din mai multe unități chimice simple numite în general unități structurale sau monomeri.
Polipropilena este unul dintre cei mai versatili polimeri termoplastici de pe piață. Își asumă două roluri: ca plastic și ca fibră. În plus, este inclusă în grupul de polimeri considerați produse de bază datorită nivelului său ridicat de consum și prețului său scăzut.
În cazul Cuyolen, fiecare unitate structurală este legată de celelalte două. Rezultatul este un polimer liniar:

Unitatea structurală a polipropilenei este asimetrică. Lanțurile sale pot forma trei structuri de bază în funcție de poziția corespunzătoare a grupului metil și a atomului de hidrogen: izotactică, sindiotactică și atactică, așa cum se arată în imaginea următoare.

Structura izotactică predomină în produsele noastre Cuyolen și Cuyotec. Proporția de atactici variază între 1% și 5% din material. Motivul acestei predominanțe rezidă în procesul său de producție (Novolen), din care se obține un spectru amplu de produse (homopolimeri, copolimeri bloc, copolimeri random și terpolimeri). Produsele menționate permit o combinație de proprietăți care le fac potrivite pentru multe și diverse aplicații.

Tipuri de polipropilenă

A- Homopolimer (propilenă):

Sunt compuse din lanțuri polimerice care au aceeași compoziție chimică (formate numai din molecule de propilenă). Deoarece molecula de propilenă este asimetrică, încorporarea și dispunerea ulterioară a acesteia în lanț poate genera trei tipuri de structuri de bază, în funcție de poziția corespunzătoare a grupărilor metil (CH3) și a atomilor de hidrogen (H): izotactică, atactică și sindiotactică.
Structura izotactică predomină în homopolimerii Cuyolen și Cuyotec, generând un grad mediu de cristalinitate ridicat, ceea ce determină o rigiditate ridicată.

B- Copolimer aleatoriu (propilenă-etilenă):

Lanțul polimeric are o compoziție chimică diferită. Este format din segmente de polipropilenă unite prin molecule de comonomeri (etilenă) care sunt plasate aleatoriu în tot lanțul. Astfel, cristalinitatea materialului este redusă, ceea ce determină o transparență ridicată și un punct de topire mai scăzut.

Copolimer de impact C (propilenă-etilenă):

În procesul Novolen, producția acestor materiale se realizează cu ajutorul unei cascade de două reactoare verticale succesive. În primul reactor, se produce matricea copolimerului (sau homopolimerul PP) și apoi se varsă în cel de-al doilea reactor, unde propilena nereactivă din primul reactor se copolimerizează cu etilena adăugată în cel de-al doilea reactor. Cauciucul produs în cel de-al doilea reactor ca urmare a reacției de copolimerizare conferă materialului o tenacitate ridicată chiar și la temperaturi foarte scăzute.

D- Terpolimeri (propilenă-etilenă-1, butan):

În acest tip de materiale, ca și în cazul copolimerilor bloc și random, lanțul polimeric are o compoziție chimică diferită. Este alcătuit din segmente de propilenă unite de molecule ale oricăruia dintre comonomerii (etilenă și 1 butan) care participă la termopolimerizare și care sunt plasate aleatoriu pe tot lanțul. Astfel, gradul de cristalinitate al materialului este redus datorită încorporării comonomerilor în lanțurile polimerice, astfel încât să se îmbunătățească semnificativ proprietățile de etanșare.