Când majoritatea oamenilor se gândesc la imagistica mamară, se gândesc imediat la mamografie. Mamografia rămâne pilonul de bază al imagisticii mamare, deși acest domeniu de subspecialitate al radiologiei a evoluat rapid și substanțial în ultimele câteva decenii pentru a include mai multe alte tehnologii avansate care ajută la detectarea și diagnosticarea bolilor de sân. Am discutat recent despre progresele în mamografie și imagistica sânului în ansamblu în San Francisco Medicine.
Cu această tehnologie în evoluție, vine și rolul în evoluție al radiologului specialist în imagistica sânului. În trecut, radiologii de imagistică mamară doar interpretau imagistica și furnizau rapoarte medicilor curanți. Astăzi, radiologii de imagistică mamară joacă o parte integrantă a unei echipe multidisciplinare care se ocupă de pacientele cu cancer de sân și alte probleme de sănătate mamară.
Avântul screeningului mamografic
În anii 1960, radiologii efectuau examene mamografice folosind tuburi cu raze X de uz general și fără compresie. Aceștia captau imaginile pe filme cu expunere directă, asemănătoare cu radiografiile toracice. Aceste imagini aveau un contrast scăzut, iar zona de țesut din apropierea peretelui toracic apărea „albă” din cauza subexpunerii.
În deceniul următor, mamografia a avansat semnificativ odată cu introducerea mamografiei pe peliculă cu ecran, care a făcut ca imagistica să fie mai rapidă, a necesitat o doză mai mică de radiații și a oferit cea mai mare contracție, ceea ce a facilitat „vederea prin” țesuturile mamare. Îmbunătățirile tehnologiei screen-film și înființarea de unități de mamografie dedicate în anii 1980 și 1990 au făcut ca imaginile mamografice să fie din ce în ce mai bune.
Pe măsură ce tehnologia s-a îmbunătățit, screeningul mamografic pentru cancerul de sân a devenit, de asemenea, mai frecvent datorită a doi factori principali. În primul rând, rezultatele mai multor studii randomizate și controlate au demonstrat eficacitatea screeningului mamografic pentru a reduce mortalitatea prin cancer de sân. În al doilea rând, dezvoltarea unor tehnici eficiente de localizare preoperatorie a firelor ghidate prin imagine a facilitat obținerea unui diagnostic tisular pentru leziunile suspecte detectate la mamografie.
Reglementarea mamografiei
Cu mai multă mamografie în anii ’90, a venit și mai multă reglementare. Pe măsură ce examenul imagistic a devenit mai utilizat pe scară largă și cancerul de sân a fost catalogat drept o amenințare la adresa sănătății publice, au crescut îngrijorările legate de variațiile în ceea ce privește calitatea mamografiei. După ce au fost descoperite numeroase probleme de calitate, o serie de audieri ale Congresului au fost dedicate mamografiei, având ca rezultat Legea privind standardele de calitate a mamografiei din 1992, care a impus standarde uniforme la nivel național. Aceste reglementări afectează atât calitatea imagisticii mamare, cât și standardele pe care trebuie să le respecte radiologii. Pe lângă furnizarea de imagini și interpretări de înaltă calitate, radiologii specializați în imagistica mamară trebuie să comunice în mod clar constatările și recomandările lor furnizorilor de servicii de trimitere pentru a asigura o îngrijire completă a pacienților. Pentru a-i ajuta pe radiologi să își transmită constatările, Colegiul American de Radiologie a creat și menține Sistemul de raportare și date privind imagistica mamară, sau BI-RADS, un limbaj structurat de raportare pentru cancerul mamar.
O nouă eră a mamografiei
La începutul secolului, imagistica mamară a cunoscut un alt progres semnificativ odată cu introducerea mamografiei digitale. Deși mamografia digitală se realizează în același mod ca cea analogică din perspectiva pacientei, aparatul folosește semnale pentru a produce imagini care pot fi citite pe computere, mai degrabă decât pe peliculă cu raze X.
Astăzi, majoritatea cabinetelor de radiologie din SUA folosesc acum mamografia digitală deoarece, în comparație cu pelicula analogică, aceasta oferă imagini de mai bună calitate, cu un contrast îmbunătățit al țesuturilor. Studiile au arătat că mamografia digitală este deosebit de bună decât mamografia pe film pentru sânii denși, precum și pentru pacientele tinere, care tind să aibă sânul mai dens decât pacientele mai în vârstă. Mamografia digitală are, de asemenea, avantajul suplimentar de a avea o doză mai mică de radiații în comparație cu mamografia analogică tradițională.
Privind spre viitor, tomosinteza digitală a sânului (DBT) este o nouă tehnologie promițătoare care achiziționează multiple proiecții mamografice cu doze mici prin sân. S-a demonstrat că DBT reduce rezultatele fals-pozitive și îmbunătățește rata de detectare a cancerelor invazive. Prin urmare, DBT a fost numită „o mamografie mai bună” și tocmai ar putea deveni standardul pentru screeningul mamografic odată ce mai mulți furnizori vor obține aprobările propice pentru a oferi această tehnologie.
O practică critică
Mamografia a parcurs un drum lung de la zilele filmelor cu expunere directă și a preocupărilor galopante legate de calitate. Radiologii de imagistică mamară au acum mai multe instrumente la dispoziție și sunt mai integrați în îngrijirea pacienților decât oricând. Pe măsură ce se realizează inovații tehnologice suplimentare și radiologii specializați în imagistica mamară continuă să avanseze în expertiza lor, se așteaptă ca mamografia să rămână esențială pentru eforturile de depistare precoce.
Depistarea precoce rămâne o cheie pentru reducerea mortalității. Mamografia rămâne instrumentul cel mai eficient și accesibil pentru depistarea cancerului de sân și continuăm să susținem screening-ul mamografic anual începând cu vârsta de 40 de ani.
Citește articolul meu complet în San Francisco Medicine.