Textul ebraic-englezesc
I. Rezumat
Proverbele 3 este discursul unui tată către fiul său. El îi spune să urmeze calea lui, să se încreadă în Dumnezeu, să urmărească Înțelepciunea și să-i trateze pe ceilalți așa cum se cuvine. De asemenea, îi spune să nu-i invidieze pe cei fără de lege, pentru că Dumnezeu le dă ceea ce merită.
II. Foto
V. 18 laudă Înțelepciunea: „Ea este un pom al vieții pentru cei care o apucă, Și cine se ține de ea este fericit. „
III. Versete importante
v. 5-7: Încrede-te în Domnul din toată inima ta, Și nu te bizui pe priceperea ta. În toate căile tale, recunoaște-L, și El îți va netezi cărările. Nu fiți înțelepți în ochii voștri; temeți-vă de Domnul și feriți-vă de rău.
v. 9-10: Cinstește-L pe Domnul cu averea ta, Cu ce-i mai bun din tot venitul tău, Și hambarele tale se vor umple de grâu, Tăciunele tale se vor umple de vin nou.
v. 11-12: Nu refuza, fiule, disciplina Domnului, Nu urî mustrarea Lui. Căci pe cine iubește Domnul, El îl mustră, Ca un tată pe fiul pe care-l favorizează.
v. 14-15: Valoarea în comerț este mai bună decât argintul, Randamentul ei, mai mare decât aurul. Ea este mai prețioasă decât rubinele; Toate bunurile voastre nu o pot egala.
v. 17-18: În comerț, ea este mai prețioasă decât un rubin: Căile ei sunt căi plăcute, Și toate cărările ei, pașnice. Ea este un copac de viață pentru cei ce o apucă, Și oricine se ține de ea este fericit.
v. 24-25: Când te vei culca, vei fi fără frică; Te vei culca și somnul tău va fi dulce. Nu te vei teme de spaima bruscă Sau de dezastrul care vine peste cei răi.
v. 30: Nu te certa cu un om fără motiv, Când el nu ți-a făcut nici un rău.
IV. Schiță
1-4. Îndemnul unui tată
5-10. Încrede-te în Dumnezeu și plătește-L
11-12. Acceptă mustrarea lui Dumnezeu
13-18. Fericirea, valoare a înțelepciunii
19-20. Dumnezeu se folosește de Înțelepciune
21-26. Încurajarea, răsplată
27-30. Tratarea corectă a celorlalți
31-35. Să nu invidiezi un om fără de lege
V. Comentariu
Proverbele 3 este discursul unui tată adresat fiului său (cf. v. 1, 11, 21). El începe cu un îndemn: „Fiul meu, nu uita învățătura mea, Ci mintea ta să rețină poruncile mele”. Acest tip de poruncă se găsește și în alte părți ale proverbelor, de exemplu în 4:10, 4:20, 5:1 și 7:1. Introducerea se încheie spunând: ” vei găsi favoare și aprobare În ochii lui Dumnezeu (‘elohim) și ai oamenilor”. Este interesant faptul că cuvântul ‘elohim „Dumnezeu”, care apare aici, apare doar de 5 ori în întreaga carte. Următoarea dată când apare este în capitolul 25! Cu toate acestea, Tetragrammaton apare de 87 de ori.
v. 5-8 subliniază neajunsurile omului în comparație cu Dumnezeu: „… nu te bizui pe priceperea ta… Nu fi înțelept în ochii tăi; teme-te de Domnul și ferește-te de rău”. În consecință, cineva trebuie să Îl „onoreze” pe Dumnezeu cu bogățiile sale materiale: „Cinstește-L pe Domnul cu averea ta, Cu cele dintâi roade ale tale”. Aceasta este probabil o referire la jertfa primelor roade descrisă în Ex. 23:19 și Deut. 26:1-3. Este interesant faptul că există un stimulent monetar pentru a-l „onora” pe Dumnezeu: „Și hambarele voastre se vor umple de grâne, Și tinașele voastre se vor umple de vin nou” (v. 10). Acest lucru seamănă mult cu binecuvântarea din Deut. 28:8: „Domnul va rândui pentru tine binecuvântări asupra hambarelor tale și asupra tuturor întreprinderilor tale…”
V. 11-12 tratează problema suferinței și este singurul loc din întreaga carte în care se face acest lucru. Versetele spun: „Nu respinge, fiule, disciplina Domnului; nu disprețui mustrarea Lui. Căci pe cine iubește Domnul, El îl mustră, Ca un tată pe fiul pe care-l favorizează.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu îi pedepsește pe cei pe care îi iubește, la fel ca un tată (vezi Prov. 13:24 care spune: „Cine cruță toiagul urăște pe fiul său, Dar cine-l iubește îl pedepsește de timpuriu”). Această poziție este reluată în Iov 5:17-5:18: „Vezi cât de fericit este omul pe care îl mustră Dumnezeu; Nu respinge disciplina Celui Atotputernic. El rănește, dar El leagă; El rănește, dar mâinile Lui vindecă”. Dar, în timp ce în cartea lui Iov există mai multe abordări ale acestei probleme, Proverbe oferă o singură soluție.
V. 13-18 oferă o laudă imnică înțelepciunii, comparând-o cu metalul prețios/bijuteriile: „Valoarea ei în comerț este mai bună decât argintul, Randamentul ei, mai mare decât aurul. Ea este mai prețioasă decât rubinele; Toate bunurile voastre nu o pot egala” (vv. 14-15). Pentru analogii similare, vezi 2:4, 8:10, 8:18-19 și 20:15. Este interesant faptul că vv. 13-18, care par a fi o unitate individuală, încep și se termină cu cuvântul ‘ashar „fericit/binecuvântat.”
Vv. 27-30 reprezintă o unitate proprie și vorbește despre tratarea corectă a celorlalți, de exemplu: „Nu te certa cu un om fără motiv, Când nu ți-a făcut niciun rău”. Vv. 31-35 explică de ce este o prostie să-l invidiezi pe omul fără de lege: „Blestemul Domnului este peste casa celui rău, Dar El binecuvântează locuința celui neprihănit” (v. 33). Ca și începutul său, Proverbe 3 se încheie prin descrierea beneficiilor înțelepciunii: „Înțeleptul va dobândi onoare, Dar cei plictisiți au ca parte a lor rușinea” (v. 35).
.