Rege, feminin regină, un conducător suprem, suveran peste o națiune sau un teritoriu, de rang mai înalt decât orice alt conducător secular, cu excepția împăratului, căruia un rege îi poate fi supus. Regalitatea, un fenomen mondial, poate fi electivă, ca în Germania medievală, dar este de obicei ereditară; poate fi absolută sau constituțională și ia de obicei forma unei monarhii, deși au fost cunoscute și diarhii, ca în Sparta antică, unde doi regi conduceau împreună. Regele a stat adesea ca mediator între poporul său și zeul lor sau, ca în Sumerul antic, ca reprezentant al zeului.

Britannica Quiz

Regi și împărați (Partea a II-a) Quiz

Care rege al Angliei a condus țara în Războiul de o sută de ani cu Franța? Cine a devenit rege al Angliei după ce rivalul său pentru tron a fost ucis în luptă, după cum se spune, împușcat în ochi cu o săgeată? Răspundeți la acest test și aflați. (Și nu uitați: nu orice suveran se numește neapărat rege sau împărat.)

Câteodată, el însuși a fost considerat divin și a devenit figura cheie în ritualurile de fertilitate; astfel de religii au necesitat adesea, în cele din urmă, moartea fie a regelui însuși, fie a unui înlocuitor oficial ca sacrificiu pentru zei. Conceptul de divinitate, adus din Egipt, a caracterizat epoca elenistică și a fost reînviat ulterior de împărații romani. Împărații romani creștini și-au asumat autoritatea ca reprezentanți ai lui Dumnezeu și, în teoria politică medievală, regalitatea a fost considerată de timpuriu ca fiind, într-o oarecare măsură, analogă cu preoția, ceremonia de ungere la încoronare devenind foarte importantă. Monarhiile absolute din secolele XVI-XVIII au fost adesea întărite prin înființarea bisericilor naționaliste; dar începând cu secolul al XVII-lea, în Anglia și, mai târziu, în alte țări, regalitatea a devenit constituțională, puterea regală fiind considerată ca derivând mai degrabă de la popor decât de la Dumnezeu.

.