Sunt descrise cerințele esențiale pentru testele enzimatice și sunt discutate erorile și capcanele care apar frecvent, precum și evitarea acestora. Principalii factori, care trebuie luați în considerare pentru dozarea enzimelor, sunt temperatura, pH-ul, forța ionică și concentrațiile adecvate ale componentelor esențiale, cum ar fi substraturile și enzimele. Standardizarea acestor parametri ar fi de dorit, dar diversitatea caracteristicilor diferitelor enzime împiedică unificarea condițiilor de testare. Cu toate acestea, multe enzime, în special cele provenite de la mamifere, au un pH optim apropiat de pH-ul fiziologic de 7,5, iar temperatura corpului de aproximativ 37 °C poate servi ca temperatură de analiză, deși, din motive experimentale, se preferă frecvent 25 °C. Dar, în multe cazuri, caracteristicile particulare ale enzimei individuale dictează condiții speciale de analiză, care se pot abate considerabil de la condițiile recomandate.

În plus, nu se pot da valori exacte pentru concentrațiile componentelor de analiză, cum ar fi substraturile și enzimele, decât dacă se pot enunța reguli generale care depind de gradul relativ de saturație. Sunt discutate regulile de efectuare a dozării enzimatice, manipularea adecvată, aspectele metodice, prepararea amestecurilor de dozare și a martorilor, alegerea timpului de dozare și sunt oferite sugestii pentru evitarea erorilor frecvente și banale. Sunt luate în considerare particularitățile unor teste enzimatice mai complexe, inclusiv reacțiile reversibile și testele cuplate.

În cele din urmă este descrisă tratarea datelor experimentale pentru a estima activitatea enzimatică. Se prezintă procedura de determinare a vitezei inițiale a enzimei și transformarea acesteia în unități enzimatice definite, precum și sugestii pentru documentarea rezultatelor.

.