Acest review analizează dacă probioticele sunt agenți eficienți pentru tratamentul și/sau prevenirea vaginozei bacteriene (BV). Se pare că există o asociere între absența sau concentrațiile scăzute de lactobacili vaginali și apariția BV. Multe studii au sugerat că prezența lactobacililor vaginali producători de H2O2 ar putea proteja împotriva BV, deși unele studii nu susțin această ipoteză. Studiile in vitro au sugerat că anumite tulpini specifice de lactobacili sunt capabile să inhibe aderența Gardnerella vaginalis la epiteliul vaginal și/sau să producă H2O2, acid lactic și/sau bacteriocine, care inhibă dezvoltarea bacteriilor care cauzează BV. Studiile clinice au arătat că administrarea intra-vaginală de Lactobacillus acidophilus timp de 6-12 zile, sau administrarea orală de L. acidophilus sau Lactobacillus rhamnosus GR-1 și Lactobacillus fermentum RC-14 timp de 2 luni, au dus la vindecarea BV (definită ca un scor pozitiv de 0-1 conform criteriilor lui Amsel), și/sau au redus recidivele de BV, și/sau au determinat o creștere a lactobacililor vaginali și restabilirea unei microbiote vaginale normale, semnificativ mai frecvent decât un placebo, acidul acetic sau niciun tratament. Cu toate acestea, mai multe studii nu au constatat nicio diferență semnificativă în ceea ce privește rata de vindecare a BV și numărul de lactobacili vaginali după instilarea intra-vaginală de lactobacili, în comparație cu efectul unui placebo sau al unui estrogen. Astfel, deși rezultatele disponibile cu privire la eficacitatea administrării de lactobacili pentru tratamentul BV sunt în cea mai mare parte pozitive, nu se poate concluziona încă în mod definitiv că probioticele sunt utile în acest scop.

.