Când un trust este numit ca beneficiar al beneficiilor de pensionare, va exista un beneficiar desemnat în scopul distribuirii minime obligatorii („RMD”) atât timp cât trustul este un trust „look-through”, un trust care respectă cerințele stabilite în Reg. § 1.401(a)(9-4, A-5(b). În cazul în care un trust este un trust de tip „look-through”, cel mai în vârstă beneficiar contabilizabil va asigura durata de viață de măsurare în scopul RMD. Determinarea beneficiarilor care pot fi numărați într-un trust și redactarea pentru a se asigura că persoana dorită este cel mai în vârstă beneficiar care poate fi numărat este complexă și necesită o redactare precisă. Cel mai recent, în PLR 201203033, IRS a furnizat o foaie de parcurs detaliată care trebuie urmată pentru a face această determinare.
În PLR 201203033, defunctul, pe care îl vom numi Bob, a creat un trust revocabil care a creat un Marital Trust, un Exempt Trust și un Primary Trust. Apoi, în formularul său de desemnare a beneficiarului, Bob a numit Trustul marital ca beneficiar al beneficiilor planului său calificat. După decesul lui Bob, administratorul Trustului Marital a solicitat această hotărâre pentru a confirma (1) că administratorul poate aranja ca un fiduciar să facă distribuția fiduciară din plan către o IRA moștenită într-un „non-spousal rollover”, deoarece numai un trust „look-through” are dreptul de a finaliza un non-spousal rollover și (2) că soția supraviețuitoare a lui Bob, Carol, va fi viața de măsurare pentru determinarea RMD-urilor.
Pentru a determina dacă Marital Trust era un trust „look-through”, IRS a început testarea cu testele ușoare, stabilind că contribuabilul a declarat că (i) trustul era valabil în conformitate cu legislația statului, (ii) trustul a devenit irevocabil la decesul lui Bob și (iii) contribuabilul a furnizat administratorului planului o copie a trustului înainte de 31 octombrie a anului următor decesului lui Bob.
Serviciul fiscal a început apoi să testeze Trustul marital pentru a determina unde vor ajunge beneficiile la data de 30 septembrie a anului următor decesului lui Bob. Încrederea maritală prevedea ca Carol să primească toate veniturile, iar administratorul să poată face distribuții discreționare de capital. IRS a declarat apoi că Carol nu era „unicul” beneficiar al Marital Trust, deoarece administratorul nu era obligat să distribuie întregul RMD lui Carol, citând exemplul 1(iii) din Reg. §1.401(a)(9)-5, A-7(c)(3). (Deși Carol nu este unicul beneficiar în acest exemplu, cerința din Reg. citat este că administratorul ar trebui să fie obligat să facă distribuiri directe imediate către Carol din toate distribuirile din plan pentru ca Carol să fie „unicul” beneficiar al Marital Trust). Deoarece Carol nu era singurul beneficiar al Marital Trust, IRS a urmărit apoi banii pentru a determina ceilalți beneficiari ai Marital Trust la decesul lui Carol. Trustul marital prevedea că, la decesul lui Carol, suma scutirii sale de trecere peste generație va finanța Trustul scutit, iar restul va finanța Trustul primar.
IRS a urmărit apoi dispoziția activelor Trustului scutit. Exempt Trust prevedea că trustul va continua pe durata de viață a celor doi copii ai lui Bob, Debbie și Ed. La decesul fiecărui copil, fiecare dintre ei avea puterea specială de a-și numi partea sa către descendenții săi, iar dacă un copil nu își exercita puterea de numire, partea sa din activele Exempt Trust urma să revină descendenților săi, dar dacă nu existau, urmașilor lui Bob. Ed nu avea descendenți, dar partea sa urma să treacă la Debbie la moartea sa. Debbie avea un copil care ar primi partea lui Debbie.
Nu s-a discutat despre posibilitatea unui trust continuu pentru descendenții lui Ed și ai lui Debbie sau despre posibilitatea ca partea lui Ed să fie adăugată la trustul continuu al lui Debbie sau dacă exista posibilitatea de a exercita puterea de a numi în continuare un trust pentru descendenți, ceea ce ar fi fost important de luat în considerare, deoarece atunci beneficiarul contingent final, o organizație de caritate, ar fi fost contabilizabil și ar fi făcut ca trustul să nu fie un trust „look through”. Poate că astfel de posibilități nu au existat, deoarece IRS a ignorat organizația caritabilă și a stabilit că Exempt Trust, în calitate de beneficiar al Marital Trust, a fost un trust „look-through” cu beneficiari care erau persoane fizice, toate mai tinere decât Carol.
IRS s-a îndreptat apoi către Primary Trust pentru a urmări dispunerea beneficiilor odată aflate în acest trust. Primary Trust prevedea ca fiecare copil să aibă puterea de a retrage activele din partea sa din trust, jumătate la vârsta de 30 de ani și restul la 35 de ani. Debbie a depășit vârsta de 35 de ani, astfel încât partea ei i-ar reveni integral. Ed avea mai mult de 30 de ani, dar mai puțin de 35 de ani, așa că IRS trebuia să stabilească de unde ar urma să plece soldul părții sale. Ed a avut o împuternicire generală de numire asupra părții sale și a „eliberat” împuternicirea generală în măsura în care aceasta permitea numirea altor persoane decât cele mai tinere decât Carol. IRS a presupus că această renunțare era valabilă în conformitate cu legislația statului, dar nu a discutat dacă renunțarea era o renunțare calificată. Având în vedere că puterea de numire a lui Ed era limitată la persoane mai tinere decât Carol, această putere nu mai punea problema identității persoanelor numite permise. IRS a analizat apoi unde ar fi circulat fondurile dacă Ed nu și-ar fi exercitat puterea. În acest caz, Primary Trust prevedea ca jumătatea de cotă-parte să ajungă la descendenții lui Ed, dar cum nu existau, aceasta ar fi ajuns la Debbie, iar Debbie ar fi putut retrage fondurile, astfel încât Primary Trust era, de asemenea, un trust „look-through”.
Din moment ce toți beneficiarii Trustului conjugal, ai Trustului scutit și ai Trustului primar erau toți identificabili și persoane fizice, iar trusturile erau trusturi „look-through”, administratorului Trustului conjugal i s-a permis să transfere beneficiile din planul calificat către un IRA moștenit deținut în beneficiul Trustului conjugal, iar RMD-urile ar fi fost luate pe durata speranței de viață a lui Carol, în calitate de cel mai în vârstă beneficiar cu cea mai scurtă speranță de viață.
Aceeași urmărire detaliată a destinației fondurilor la data de 30 septembrie a anului următor decesului defunctului trebuie completată la redactarea oricărui trust care urmează să fie numit ca beneficiar al oricăror fonduri de pensii, pentru a se asigura că rezultatul dorit va fi realizat după decesul angajatului/proprietarului planului de pensii.
.