Munții au fost o sursă de uimire, aventură, greutăți și mijloace de trai încă de la începuturile umanității. Li se dau nume epice care impun respect și admirație, cum ar fi Aconcagua („santinelă de piatră”) și și Mawenzi („cel încremenit, zimțat, frânt”). Cel mai înalt munte de pe Pământ este Muntele Everest din Himalaya, în Asia, care se înalță spre cer la 9.035 de metri. Numele englezesc al Everestului provine de la Sir George Everest, un topograf și geograf britanic care a fost inspector general al Indiei între 1830 și 1843. El a obiectat cu privire la onorurile de denumire, neavând niciodată văzut sau explorat el însuși Everestul. Populația nepaleză îl numește Sagarmatha, ceea ce înseamnă „fruntea cerului”. Nativii tibetani îl numesc Chomolungma, ceea ce înseamnă „zeița mamă a munților.”

Cel mai înalt munte după altitudine din Calea Lactee face de rușine Muntele Everest. Olympus Mons este un vulcan scut foarte mare de pe planeta Marte, ajungând la 69.841 de metri! „Olympus Mons” este denumirea latină pentru „Muntele Olimp”, casa zeilor din mitologia greacă. Și mai măreț este Rheasilvia de pe asteroidul Vesta, cel mai înalt munte cunoscut din sistemul solar. Se înalță 14 mile (73.920 de picioare) din centrul unui crater colosal. Rheasilvia este numit după Rhea Silvia, o fecioară vestală mitologică și mama fondatorilor Romei, Romulus și Remus.