În iunie, Botswana a anulat legile din epoca colonială care incriminau homosexualitatea, judecătorul, Michael Leburu, declarând că „legile anti-sodomie sunt un import britanic” și au fost elaborate „fără consultarea popoarelor locale”.
Acesta a fost văzut ca un succes masiv și un moment istoric pe întregul continent. În ciuda acestui fapt, mai mult de jumătate dintre țările din Africa interzic homosexualitatea, patru dintre ele aplicând pedeapsa cu moartea. Într-o perioadă în care vedem că tot mai multe țări din întreaga lume devin progresiste în ceea ce privește drepturile LGBT, de ce Africa își menține în continuare poziția anti-LGBT? Este homosexualitatea, mai degrabă decât homofobia, un „import occidental”, așa cum susține președintele ugandez Yoweri Museveni?
Desigur că nu. Există o corelație directă între țările care aparțin Commonwealth-ului și, prin urmare, au fost anterior sub dominație britanică, și țările care încă mai au în constituțiile lor o legislatură homofobă bifobă și/sau transfobă. 25 la sută din populația lumii (2,4 miliarde de oameni) trăiește în prezent într-o țară care aparține Commonwealth-ului, însă acestea reprezintă un procent disproporționat de mare de 50 la sută din țările care încă incriminează homosexualitatea.
Dar acest fenomen este specific celor aflate sub dominație britanică. Până în secolul al XIII-lea, în Franța, pedepsele pentru homosexualitatea masculină includ castrarea pentru prima abatere. Dar francezii și-au abrogat legile împotriva sodomiei după prima Revoluție Franceză din 1750, cu două secole înaintea britanicilor, în 1967. Acest lucru se regăsește apoi în națiunile Francofoniei; din cele 54 de state membre, doar 33% dintre acestea incriminează homosexualitatea, în comparație cu 66% dintre națiunile Commonwealth-ului.
Înainte de colonizarea europeană, pe întreg continentul african vedem atitudini mult diferite, mai relaxate față de orientarea sexuală și identitatea de gen. Încă din anul 2400 î.Hr. în Egiptul antic au fost excavate morminte cu trupurile a doi bărbați Niankhkhnum și Khnumhotep îmbrățișându-se ca iubiți. Pe lângă acceptarea relațiilor între persoane de același sex, egiptenii antici, la fel ca și alte civilizații din acea vreme, nu numai că recunosc un al treilea gen, dar îl și venerează. Multe zeități erau portretizate în mod androgin, iar zeițe precum Mut (zeița maternității; lit. traducere Mama) și Sekmeht (zeița războiului) sunt adesea reprezentate ca femei cu penisuri erecte.
Acest lucru nu era unic în Egipt sau în această perioadă de timp. În secolul al XVI-lea, poporul Imbangala din Angola avea „bărbați îmbrăcați în haine de femeie, cu care se țineau printre soțiile lor”. În schimb, regele Henric al VIII-lea tocmai semnase în 1533, în Anglia, Legea Buggery, care incrimina sexul între doi bărbați. Ultimii bărbați care au fost condamnați la moarte prin spânzurare în Anglia au fost condamnați în 1835 pentru că au întreținut relații sexuale homosexuale; în același timp, în Anglia exista un monarh homosexual declarat, regele Mwanga al II-lea din Buganda (Uganda de astăzi), care se opunea în mod activ creștinismului și colonialismului. Triburile Igbo și Yoruba, care se găsesc mai ales în Nigeria de astăzi, nu aveau un sistem binar de genuri și, de obicei, nu atribuiau sexul copiilor la naștere, ci așteptau până mai târziu în viață. În mod similar, poporul Dagaaba (Ghana de astăzi) atribuia genul nu în funcție de anatomia fiecăruia, ci mai degrabă de energia pe care o prezintă. În palatele regale din Sudanul de Nord, fiicelor li se dădeau uneori fete sclave pentru sex.
Timp de secole, pe întreg continentul african a existat o atitudine complet diferită față de identitățile sexuale și de gen. Multe țări africane nu vedeau genul ca pe un binar în felul în care o făceau colonizatorii lor europeni și nici nu corelau anatomia cu identitatea de gen. În nicio țară africană de dinainte de colonizare nu am văzut vreo persecuție a persoanelor LGBT din cauza sexualității lor, nici legi anti-LGBT.
Atunci cum, în ciuda unei atitudini foarte relaxate față de homosexualitate și fluiditatea de gen pentru aproape toată istoria sa înregistrată, Africa a devenit unul dintre cele mai dificile continente pentru a fi LGBT?
Colonizarea și răspândirea atitudinilor creștine fundamentaliste din partea britanicilor au însemnat că o mare parte a Africii și-a pierdut atitudinea culturală anterioară față de orientarea sexuală și identitatea de gen și au fost forțate să adopte „noi” valori de la colonizatorii britanici din secolele XIX și XX. Homofobia a fost impusă prin lege de către administratorii coloniali și misionarii creștini. În 1910, creștinii reprezentau aproximativ 9% din populația Africii subsahariene; în 2010, această cifră a sărit la 63%. Legile anti-LGBT nu au fost scrise doar în constituții, ci și în mințile multor africani, iar după trecerea mai multor generații, acest lucru a devenit o dogmă.
În timp ce multe dintre țările aflate sub dominație britanică sunt acum independente, majoritatea celor care încă incriminează homosexualitatea, inclusiv Jamaica și Uganda, au preluat aceste legi din epoca colonială. Generații mai târziu, mulți africani cred acum că o atitudine anti-gay este una care face parte din cultura lor. Atât de mult, încât fostul președinte din Zimbabwe, Mugabe, a catalogat homosexualitatea drept o „boală a albilor”.
Asociația homosexualității ca fiind ceva „occidental” are ecou în tot fostul Commonwealth și în special în națiunile africane și din Caraibe. Pentru mulți dintre cei cărora britanicii le-au luat viețile și culturile, occidentalitatea trebuie tratată cu suspiciune și este esențial să se agațe de orice parte din ei înșiși și din cultura lor pe care o pot păstra. Acest lucru, combinat cu faptul că țările occidentale au amenințat că vor refuza ajutorul pentru aceste țări dacă nu se conformează idealurilor lor, a împiedicat lupta pentru drepturile LGBT în țările africane. De exemplu, atunci când fostul prim-ministru David Cameron a amenințat că va retrage ajutorul acordat Ugandei pentru că „nu respectă drepturile omului în mod corespunzător”, consilierul prezidențial a răspuns: „Dar acest tip de mentalitate ex-colonială de a spune: „Faceți acest lucru sau îmi retrag ajutorul” va face cu siguranță ca oamenii să se simtă extrem de inconfortabil să fie tratați ca niște copii””.
Este clar că o reformă de sus în jos, cu lumea occidentală în frunte, nu va fi calea pe care africanii o vor urma pentru a-și schimba legile anti-LGBT; scepticismul față de Occident și homofobia sunt mult prea strâns legate între ele. Respingerea legislației pro-LGBT înseamnă respingerea neocolonialismului și este în favoarea naționalismului african, a autodeterminării și a respectului de sine. Din păcate, homofobia africană este un amestec complicat de anti-neo-colonialism, politică și religie, agravat de criza HIV/SIDA. Această criză i-a determinat pe africani să asocieze HIV/SIDA și moartea ca fiind o consecință a faptului de a fi homosexual, similar atitudinii americanilor față de HIV/SIDA în timpul crizei SIDA din Statele Unite din anii 1980.
Așadar, care este viitorul drepturilor LGBT în Africa? În multe țări, în ciuda moștenirii lăsate de colonizare, cetățenii adoptă o poziție mai autonomă cu privire la legislatura LGBTQ+, comunitățile de homosexuali preluând conducerea, în locul presiunilor externe din partea Occidentului. În întreaga lume, țările care și-au îmbunătățit situația drepturilor LGBT au făcut acest lucru datorită muncii asidue, organizării și conducerii grupurilor și comunităților LGBT locale, iar cazul Africii nu este diferit. Impunerea unor schimbări de sus în jos din partea Occidentului nu ar face mare lucru pentru a schimba atitudinea africanilor față de homosexualitate; aceasta este o luptă care trebuie să fie condusă de comunitățile LGBT locale, care știu cel mai bine de ce au nevoie și cum să lupte pentru aceasta.
Fapte nespuse: o istorie a homosexualității în Africa – Marc Epprecht (2008)
„Bisexualitatea” și politica normalității în etnografia africană – Marc Epprecht (2006)
Cum homofobia exportată de Marea Britanie continuă să genereze inegalități în materie de sănătate în rândul comunităților LGBTQI – Annabel Sowemimo (2019)
Sapphistries: O istorie globală a iubirii între femei – Leila J. Rupp (2009)
Boy-wives and Female Husbands: Studies of African Homosexualities – Stephen O. Murray și Will Roscoe (1998)
The Commonwealth, colonialismul și moștenirea homofobiei – Marjorie Morgan (2018)
Organisation internationale de la Francophonie
Uganda furie față de amenințarea cu ajutorul lui David Cameron în legătură cu drepturile homosexualilor – BBC News (2011)
Theresa May spune că regretă profund moștenirea legilor anti-gay din Marea Britanie (2018)
Înalta Curte din Botswana dezincriminează sexul între homosexuali (2019)
Silențios, Vorbit, scris și aplicat: The Role of Law in the Construction of the Post-Colonial Queerphobic State – Chan Tov McNamarah
LGBT Rights in Africa
Regele Mwanga al II-lea de Buganda, regele ugandez din secolul al XIX-lea care era homosexual – Bridget Boakye (2018)
Africa: homofobia este o moștenire a colonialismului (2014)
Homosexualitatea neafricană? Afirmația este o rușine istorică (2012)