Mintea umană este încă un mister. De fapt, multe afecțiuni, cum ar fi sindromul Lima, ne deconcertează complet. Acest fenomen este atât de complex încât îi surprinde atât pe răpitori, cât și pe victime.

Sindromul Lima este atunci când răpitorii empatizează cu victimele lor. De obicei, presupunem că acești oameni au puțin respect pentru viața umană. Așadar, cum reușesc în cele din urmă să dezvolte sentimente pozitive și simpatie față de victimele lor? Citiți mai departe dacă doriți să aflați mai multe despre acest fenomen ciudat.

Sindromul Lima

Sindromul Lima este o afecțiune în care răpitorii dezvoltă o legătură emoțională cu victimele lor. Se poate spune că este cealaltă față a sindromului Stockholm.

Paradoxal, răpitorul începe să empatizeze cu victima sa. În plus, la un moment dat, ei încep chiar să se îngrijoreze de nevoile și bunăstarea acestora. Se poate manifesta prin comportamente precum:

• Răpitorul evită să rănească victima.
• Îi oferă victimei anumite libertăți sau chiar o eliberează.
• Răpitorul își face griji cu privire la starea fizică și emoțională a victimei.
• Să poarte conversații cu victima.
• Uneori, răpitorul chiar împărtășește informații personale cu victima. De exemplu, poveștile din copilărie, obiectivele și dorințele.
• Ei pot chiar să facă promisiuni victimei. De exemplu, ei pot spune lucruri precum „Te voi proteja” sau „Nu ți se va întâmpla nimic”.
• În unele cazuri, răpitorul poate fi chiar atras de victimă.

Cauzele sindromului Lima

Probabil că vă întrebați care sunt cauzele sindromului Lima. În primul rând, ar fi bine să precizăm că, în unele situații, a suferi de un anumit sindrom nu înseamnă că o persoană este nebună sau bolnavă. Dincolo de starea internă a persoanei, există anumite condiții de mediu care o pot face să reacționeze într-un fel sau altul.

De aceea, pentru a înțelege sindromul Lima, trebuie să vă concentrați asupra condițiilor interne ale răpitorului. La fel, trebuie să analizați condițiile răpirii. Astfel, v-ar ajuta să cunoașteți condițiile psihologice ale răpitorului, precum și circumstanțele care au dus la răpire:

• Poate că răpitorul face parte dintr-un grup care l-a obligat să comită răpirea.

• Poate că răpitorul nu este de acord cu modul în care are loc răpirea.
• În cel mai bun caz, răpitorul a fost forțat să rețină victima din cauza unor nevoi extreme. De exemplu, este posibil ca aceasta să treacă prin probleme familiale sau probleme financiare grave sau să sufere de o tulburare mentală.
• Răpitorul poate să nu aibă nicio experiență anterioară.
• În cele din urmă, poate că răpitorul crede că nu va fi capabil să supraviețuiască situației de ostatic.

Paradoxul sindromului Lima

Poate cel mai surprinzător lucru este despre acest sindrom este că răpitorul se comportă ca și cum nu ar ține victima ostatică. Acesta este paradoxul sindromului Lima.

De aceea, răpitorul face tot posibilul pentru a îmbunătăți condițiile victimei. De fapt, ei evită să provoace orice pagubă sau disconfort. Dacă victima este bolnavă, ei îi dau medicamente. Dacă sunt rănite, răpitorul le vindecă. Dacă le este foame, răpitorul va încerca să le dea cea mai bună mâncare disponibilă. Răpitorul crede că este îngrijitorul victimei.

În cel mai rău caz, răpitorul se poate chiar îndrăgosti de victima sa. În consecință, ei vor încerca să o seducă și să o curteze. Acest lucru se datorează faptului că vor ca victima să le întoarcă sentimentele.

Care este originea sindromului Lima?

Așa cum probabil ați ghicit, acesta și-a primit numele de la o luare de ostatici care a avut loc în Lima, Peru.

În 1996, un grup terorist a preluat ambasada Japoniei din capitala peruană. Pe măsură ce zilele treceau, răpitorii au început să stabilească legături puternice cu ostaticii. În mod surprinzător, răpitorii au început să-i elibereze pe toți.

Gânduri finale despre sindromul Lima

În concluzie, sindromul Lima este legat de o condiție intrinsecă a ființei umane: stabilirea de legături cu alte persoane (chiar și în condiții extreme, cum ar fi răpirea). Este foarte greu de studiat acest sindrom, deoarece este practic imposibil de reprodus condițiile unei răpiri într-un laborator și de controlat toate variabilele.

Ce știm este că manifestarea sindromului depinde de diferite variabile. De asemenea, depinde și de răpitor, de situația răpirii și de victimă. În cele din urmă, acest sindrom ne reamintește că oamenii pot fi foarte iraționali și au tendința de a acționa pe baza interpretării și înțelegerii realității.

.