Suntem angajați Starbucks și ne iubim clienții. În fiecare zi, clienți dedicați precum Georgia, Chris, Jim, Herb, Colleen, Anna, Rob, Sandy, Charlie, Tim, Mike, Mark, Ashley, Lee, Andie și nenumărați alții vin în magazinele noastre, își comandă băuturile și ne împărtășesc o mică parte din ziua lor.

Clienții noștri sunt loiali, consecvenți și previzibili (cel puțin în ceea ce privește comenzile lor de băuturi!) și ne place să îi servim. Dar avem nevoie ca Starbucks să ne trateze așa cum îi tratăm noi pe clienții noștri.

Noi, angajații Starbucks, cerem ca Starbucks să ne anunțe cu o lună în avans cu privire la orarele noastre, la orele stabile și la accesul la un loc de muncă cu normă întreagă.

Avem în mod regulat programe care fluctuează de la 15 ore la 40 de ore și până la nici o oră. Adesea primim orarele cu mai puțin de o săptămână înainte – ceea ce nu este nici pe departe suficient pentru a planifica îngrijirea copiilor, un alt loc de muncă sau școala… sau suficient pentru a ne acoperi facturile. Și puțini barista beneficiază de fapt de acele beneficii de sănătate cu care se laudă Starbucks, deoarece costă prea mult sau nu lucrează suficiente ore pentru a se califica.

Jannette Navarro, o barista de la Starbucks și tânără mamă, tocmai și-a spus povestea în New York Times despre haosul constant al programului neregulat de la Starbucks:

„Aștepți ca locul de muncă să-ți controleze viața”, a spus ea, software-ul de planificare folosit de angajatorul ei dictând totul, de la „cât de mult va dormi Gavin până la ce alimente voi putea cumpăra luna aceasta.”

În toată țara, baristele de la Starbucks, ca noi, au vândut copii ale ziarului New York Times care a expus cum este să fii unul dintre cei 130.000 de muncitori care prepară cafelele latte care fac America să meargă în fiecare zi. Suntem câțiva dintre acei barista și, la fel ca Jannette, și noi ne luptăm cu „magia” de coșmar a orarelor computerizate ale Starbucks.

După publicarea articolului, Starbucks a răspuns cu un anunț că de acum înainte va afișa orarele cu o săptămână înainte și nu va mai da barista ture de închidere și deschidere – noi le numim „clopens” – una după alta. Practic, doar aderă la politicile pe care le au deja – iar acest lucru nu este suficient.

Noi ne unim cu clienții noștri dedicați – ca tine – și cerem Starbucks să ne anunțăm cu o lună înainte programele, să avem ore stabile și să avem acces la un loc de muncă cu normă întreagă. Nu există niciun motiv pentru care programul nostru de lucru să nu poată fi la fel de consistent ca și clienții noștri loiali care stau la coadă pentru „Venti soy latte” de dimineață.

Credit foto: https://www.flickr.com/people/ivypics/

.