Statul multinațional este un stat care conține o pluralitate națională într-o formă particulară, în care o minoritate națională se află doar în interiorul acelui stat, formând un fel de stat intern.

Potrivit lui Alain Dieckhoff, termenul de stat „multinațional” este adesea folosit pentru a acoperi o gamă prea largă de state. Raționamentul din spatele acestui lucru este că, dacă fiecare țară care conține mai mult de un grup cultural sau național ar fi considerată ca fiind un stat multinațional, aproape fiecare țară ar intra sub incidența acestei definiții, răpindu-i astfel orice semnificație.

Dieckhoff face distincție între două tipuri de pluralitate națională :

• Primul, în care un stat conține o minoritate ai cărei co-naționali sunt majoritari într-un stat vecin, nu este un stat multinațional, ci un stat-națiune care conține o minoritate națională.

• Al doilea este cel în care un stat conține două sau mai multe națiuni (sau comunități istorice/culturale). Acestea din urmă, care conțin „națiuni interne”, sunt cele pe care Dieckhoff le consideră ca fiind state multinaționale. Exemple sunt Quebec în Canada, Catalonia și Galicia în Spania etc.

Această diversitate națională internă poate fi problematică de gestionat pentru un stat; acestea pot fi oprimate de un guvern care dorește să proiecteze o imagine de omogenitate națională (cum ar fi China cu națiunile sale interne tibetană și uigură). În statele democratice (aceste exemple sunt luate din țările occidentale), această diversitate este gestionată prin autonomie teritorială sau non-teritorială.

Există multe semne de întrebare cu privire la viabilitatea sau stabilitatea statelor multinaționale, deoarece mulți dintre factorii care sunt considerați a promova coeziunea în statele non-multinaționale, cum ar fi limba și istoria, sunt mai susceptibili de a provoca diviziuni: „Deschiderea către diversitate este cardinală în democrațiile multinaționale, dar trebuie să fie contrabalansată de o cultură publică comună care să susțină voința de a rămâne împreună. Dar aici intervine o provocare majoră: principiul (principiile) general(e) unificator(e) trebuie să fie în același timp suficient de ferm pentru a lega popoarele între ele și suficient de flexibil pentru a păstra autonomia diferitelor subunități.” (1)

Exemple

Belgia și Elveția sunt exemple de două state multinaționale europene ale căror istorii de până acum arată sub ce forme poate fi viabil un stat multinațional. În cadrul Belgiei, figura regelui pare să fie valoroasă ca factor de stabilizare și ca simbol unificator. Percepută ca fiind îndepărtată de conflictul politic dintre valoni și flamanzi. Cu toate acestea, Belgia trece printr-o tendință problematică în care politica începe să reflecte diviziunea lingvistică, ceea ce face ca evenimentele să fie reflectate în mod diferit în mass-media de diferite limbi. Rezultatul este că societatea belgiană tinde să funcționeze în două unități izolate care nici măcar nu împărtășesc interese la nivel de politică națională. În Elveția, care conține patru grupuri lingvistice, precum și o diviziune între catolici și protestanți, are avantajul că aceste diferențe sunt transversale: diviziunea religioasă nu se potrivește cu grupurile lingvistice. Acest lucru înseamnă că, în ciuda unor conflicte interne uneori violente, nu există falii interne profunde. La acest lucru contribuie și faptul că, în Elveția, oamenii se identifică cu cantoanele lor, care nu se potrivesc toate cu diferențele lingvistice sau politice.

Surse

• Dieckhoff, A. (2010) „Multinational democratic States: a reassessment” în Rethinking the state: Understanding the processes of post-crisis state transformation Bruylant: Bruxelles

Note

• (1) : Dieckhoff (2010) Multinational democratic States: a reassessment.

• Această definiție a conceptului a fost elaborată ca urmare a lucrărilor desfășurate în cadrul conferinței internaționale Post-crisis state transformation: Regândirea fundamentelor statului, desfășurată la Linköping, Suedia, în perioada 1-5 mai 2009. Această conferință a fost organizată de Modus Operandi în colaborare cu Université Pierre Mendès France (Grenoble, Franța) și Fundația Europeană pentru Știință.