La 12 ianuarie 1967, în urmă cu 50 de ani, astăzi, Dr. James Bedford, în vârstă de 73 de ani, a murit. El suferea de cancer la rinichi care făcuse metastaze la plămâni. Ceea ce a marcat moartea lui Bedford ca fiind unică în întreaga istorie nu a fost modul în care a murit, ci ceea ce s-a întâmplat după. În loc să fie înmormântat sau incinerat, Bedford a devenit primul om care a fost plasat în crioconservare, iar aniversarea acestui eveniment se numește Ziua Bedford în onoarea sa.

Pentru anumite țesuturi, este posibil să se inducă o stare de animație suspendată prin aplicarea de substanțe chimice și prin răcire la temperaturi sub zero grade. Acest lucru se numește crioconservare. Celulele sanguine și spermatozoizii, de exemplu, pot fi crioprezervate în acest mod, pentru a fi reînviate la nevoie. De fapt, unele organisme, cum ar fi broaștele și virușii, pot chiar supraviețui congelării, reînviind atunci când sunt dezghețate.

Bedford și-a schimbat sicriul cu un dewar la o ofertă a Life Extension Society, prima organizație criogenică din lume, care anunța: „LES se oferă să înghețe gratuit prima persoană care dorește și are nevoie de o suspendare criogenică.”

La moartea sa, circulația i-a fost menținută prin respirație artificială și masaj cardiac în timp ce a fost răcit în gheață până când a putut fi luat în grija a trei oameni: cercetătorul în criobiologie Robert Prehoda; medicul și biofizicianul Dante Brunol; și Robert Nelson, președintele Societății de criogenie din California, care a scris mai târziu o carte despre acest eveniment.

Aceștia i-au injectat în corp dimetilsulfoxid, o substanță chimică despre care se credea că va ajuta la conservarea organelor și țesuturilor. Apoi au înghețat corpul cu gheață carbonică înainte de a-l transfera într-un mediu cu azot lichid.

Astăzi, metodologia ar fi considerată rudimentară. Vitrificarea, care oferă beneficiile crioconservării fără daunele provocate de cristalele de gheață, nu a fost introdusă decât în anii 1980. În plus, DMSO nu mai este utilizat ca atare și, aproape sigur, a deteriorat iremediabil creierul lui Bedford. Cu toate acestea, Bedford rămâne în crioconservare până în prezent, deși a fost mutat puțin. El a fost transferat într-un nou dewar după 22 de ani, iar casa sa actuală este la Alcor Life Extension Foundation.

Juriul încă nu a stabilit dacă un om întreg poate fi reînviat după crioconservare. Cert este că nimeni nu a fost. Dar animația suspendată ar fi o tehnologie extrem de utilă. De exemplu, cercetătorii de la UPMC Presbyterian Hospital din Pittsburgh, Pennsylvania, intenționează să testeze o formă de animație suspendată pe termen scurt pentru a ajuta la salvarea vieților pacienților de urgență.

Și dacă s-ar reuși crioconservarea pe termen lung, acest lucru ar avea implicații masive pentru viitorul explorării spațiale, precum și pentru medicină.

Bedford s-ar putea să nu poată fi reînviat, dar el rămâne ca un monument al acestor obiective vaste, nici viu din punct de vedere tehnic, nici mort din punct de vedere tehnic.

.