La începutul fiecărui an nou, UNICEF organizează o campanie globală pentru a sărbători nașterea primilor copii ai anului. De data aceasta, am aclamat sosirea anului 2020 și a puțin peste 392.000 de noi bebeluși. Speranța medie de viață a unei fetițe născute astăzi este de 79,6 ani – pentru un băiat este de 76,2 ani – ceea ce înseamnă că ea și semenii ei vor trăi pentru a modela restul acestui secol. Și un lucru este clar: acești nou-născuți ai deceniului vor trăi într-o lume fundamental diferită de cea pe care au cunoscut-o părinții lor.

Wolfgang Fengler

Economist principal de țară, Africa de Sud – Banca Mondială

În cea mai mare parte a lumii, acești nou-născuți vor crește pentru a fi mai sănătoși, mai bogați și mai bine educați decât părinții lor. Ei vor trăi, de asemenea, mai mult timp. În ultimele două decenii, speranța de viață a crescut deja de la 71 la 78 de ani, cele mai mari câștiguri fiind înregistrate în economiile emergente. Cititorul bine informat se poate întreba de ce aceste estimări sunt substanțial mai mari decât proiecțiile adesea citate din surse oficiale, cum ar fi agențiile naționale de statistică sau divizia de populație a ONU. Răspunsul se află în metoda de proiecție. Abordarea tradițională este reprezentată de estimările privind speranța de viață periodică, care calculează vârsta medie a persoanelor care mor astăzi. Aceasta se află în contrast cu estimările privind speranța de viață pe cohorte, care proiectează îmbunătățiri ale mortalității de-a lungul vieții unei persoane. Aceasta din urmă oferă o estimare mai realistă a speranței de viață și are ca rezultat, în medie, aproape 10 ani în plus față de estimările privind speranța de viață pe perioade. Acest blog se bazează pe proiecțiile privind speranța de viață de cohortă din population.io, care au fost elaborate de World Data Lab, împreună cu Institutul Internațional de Analiză a Sistemelor Aplicate (IIASA).

Peste două treimi dintre nou-născuții de astăzi vor trăi până în secolul următor.

În timp ce intrăm în cel de-al treilea deceniu al secolului XXI, cei mai tineri dintre noi își pot îndrepta în mod realist privirile spre anul 2100. Chiar dacă speranța medie de viață la nivel global este încă sub 80 de ani, aproape două treimi dintre nou-născuții de astăzi vor trăi pentru a vedea următorul secol: Odată ce vor supraviețui primilor ani de viață, vor avea o șansă semnificativă de a trăi până la vârsta adultă și până la 80 de ani.

Cu toate acestea, există încă diferențe mari între țări. O fată tipică născută astăzi în Singapore se poate aștepta să trăiască peste 97 de ani (până în februarie 2117), în timp ce un băiat născut în Sierra Leone se poate aștepta să trăiască doar cu aproape 40 de ani mai puțin (până la doar 58,5 ani). Primele trei țări din punct de vedere al speranței de viață sunt toate din Asia – Singapore, Japonia, Coreea de Sud – urmate de țările europene și de Chile. Ultimele 10 țări de pe ultimul loc sunt toate din Africa Subsahariană (a se vedea figura 1), chiar dacă speranța de viață a crescut și acolo.

Figura 1. Singapore vs. Sierra Leone: Trăind cu 39 de ani mai mult

Nota: Speranța de viață a copiilor născuți în ianuarie 2020; Sursa: Proiecții realizate de Katharina Fenz, World Data Lab

În Europa și în America de Nord, precum și în multe părți ale Asiei, aproximativ 80 la sută dintre nou-născuții vor trăi până în secolul următor – aproape nouă din 10 fete născute în Europa! Dacă includem toți copiii născuți în anii precedenți care au, de asemenea, o șansă, există peste 900 de milioane de oameni în viață astăzi, care se pot aștepta să trăiască până în secolul următor!

Progresul dramatic încorporat în aceste statistici este evident pentru noi toți, în special pentru cei din generația Boomers care provin din secolul XX. Și totuși, există încă o marjă de manevră semnificativă pentru a crește în continuare șansa colectivă a oamenilor de a trăi o viață lungă și sănătoasă. Pentru a o realiza, trebuie să înțelegem mai bine cauzele mortalității: Trebuie să știm când mor oamenii, în ce țară, din ce cauză.

Cu aproximativ 50 de ani în urmă, majoritatea oamenilor mureau de diaree, malarie, tuberculoză sau boli respiratorii simple. Unul dintre marile succese ale dezvoltării din 1970 încoace a fost scăderea bruscă a bolilor transmisibile, inclusiv a SIDA, în ultimul deceniu. În timp ce bolile transmisibile sunt încă principala cauză de deces pentru copii și adulți tineri – mai ales în Africa și Asia – ele reprezintă acum „doar” aproximativ 30% din totalul deceselor dintr-un an, adică aproximativ 18 milioane. Dintre acestea, cele mai mari ucigașe sunt bolile respiratorii (3,5 milioane), diareea (1,5 milioane), SIDA și malaria (aproximativ 1 milion fiecare). Între timp, numărul deceselor cauzate de accidentele rutiere a crescut la 1,3 milioane (Figura 2).

În schimb, bolile netransmisibile reprezintă 70 la sută din totalul deceselor, dintre care bolile cardiace sunt acum cele mai mari, cu 20 de milioane de decese în 2019 (32 la sută), urmate de cancer cu aproximativ 8 milioane (13 la sută). În timp ce creșterea bolilor netransmisibile este un semn al îmbătrânirii, adică al unei dezvoltări reușite, există un număr tot mai mare de persoane din piețele emergente care mor din cauza bolilor netransmisibile ca adulți activi. Prevenirea acestor boli, cum ar fi diabetul și cancerul, la vârsta adultă va fi crucială.

Figura 2. Cauzele de deces diferă foarte mult atunci când sunt dezagregate în funcție de vârstă

Sursa: Projections World Data Lab, pe baza IHME, Health Data visualizations, 2017

Provocările în materie de sănătate care obișnuiau să fie limitate la țările bogate (boli de inimă, cancer, diabet și demență) vor începe să joace un rol mai important în întreaga lume. De fapt, multe economii emergente se vor confrunta cu o dublă povară a bolilor. Chiar dacă bolile transmisibile sunt în declin, ele rămân ridicate (de exemplu, în Kenya, cauza nr. 1 de deces rămâne HIV/SIDA), în timp ce bolile netransmisibile și accidentele sunt în creștere.

Boala și moartea ne vor lovi în cele din urmă și în cele din urmă pe toți. Și totuși, vor face acest lucru foarte diferit în funcție de vârsta, sexul și partea lumii în care ne-am născut. Acesta este motivul pentru care o abordare a politicilor publice bazată pe riscuri are sens. Pe scurt: avem nevoie de un model mai bun și mai dinamic pentru a prezice la un nivel granular riscurile la care indivizii vor fi expuși cel mai mult în fiecare etapă a vieții lor, indiferent unde se află. Crearea unui astfel de model de date ar fi un mare efort pentru noul deceniu.

Nota: Acest blog se bazează pe un capitol de carte „Living to 100?” în John Schroeter (ed): „After Shock: The World’s Foremost Futurists Reflect on 50 years of Future Shock-and Look Ahead to the Next 50” (februarie 2020).

Creștere într-o perioadă de schimbare

Editură îngrijită de Hyeon-Wook Kim și Zia Qureshi

2020

.