În fiecare an, peste 120 de milioane de rețete sunt prescrise în întreaga lume pentru medicamente tiazidice, un grup de medicamente care scad nivelul de sare utilizate pentru tratarea hipertensiunii arteriale. Aceste medicamente sunt adesea funcționează foarte bine și, de-a lungul deceniilor, au salvat sute de mii de vieți.
Dar la unii pacienți, tiazidele nu sunt eficiente; la alții, ele scad tensiunea arterială pentru un timp și apoi încetează să mai funcționeze. Motivele pentru acest lucru au rămas un mister. Acum, un nou studiu realizat de cercetătorii de la Școala de Medicină a Universității din Maryland (UM SOM) a dezvăluit un mecanism cheie pentru acest eșec.
Paul Welling, MD, profesor de fiziologie la această școală, și colegul său postdoctoral, P. Rick Grimm, PhD, au descoperit genele și căile specifice folosite de rinichi pentru a compensa activitatea tiazidelor. Lucrarea a fost publicată în ultimul număr al revistei Journal of Clinical Investigation. Cercetarea a fost realizată în colaborare cu oameni de știință de la Universitatea Vanderbilt și de la Universitatea Emory.
„Aceasta este prima dată când înțelegem cu adevărat cum funcționează acest proces”, a declarat Dr. Welling, expert în echilibrul de potasiu și sodiu, boli renale și hipertensiune arterială. „Este ca și cum rinichiul știe că pierde prea multă sare și activează mecanisme pentru a reține sarea în alte moduri”.
Thiazidele acționează prin inhibarea mișcării sării prin rinichi, determinând rinichii să expulzeze sarea și apa. Sarea crește adesea tensiunea arterială prin creșterea cantității de apă din sistemul vascular; în timp, acest lichid exercită presiune asupra inimii și a vaselor de sânge și poate provoca hipertensiune arterială. Rinichiul contracarează efectul medicamentelor reținând mai multă sare, menținând tensiunea arterială ridicată.
Dr. Welling și colaboratorii săi au studiat un model animal care a fost modificat genetic pentru a inhiba retenția de sare, imitând efectul tiazidelor. Folosind o tehnologie sofisticată pentru a urmări modificările genetice la aceste animale, ei au descoperit că aproape 400 de gene cheie își schimbă activitatea pentru a ajuta la reglarea modului în care rinichii gestionează sarea. Odată activate, aceste gene au lucrat împreună, acționând pe trei căi diferite legate de retenția de sare. Pe scurt, aceste gene au crescut capacitatea organismului de a reține sarea, aruncând lumină asupra modului în care sistemul poate reacționa la tiazide. Interacțiunea dintre aceste gene și căi nu fusese elucidată în detaliu până acum.
Noua lucrare are implicații importante și dezvăluie noi posibilități pentru pacienții cu hipertensiune arterială. Dr. Welling spune că acum ar putea fi posibil să se înceapă dezvoltarea unor medicamente care să afecteze mecanismele prin care organismul contracarează tiazidele. Aceste medicamente ar putea fi folosite în cele din urmă alături de tiazide sau ar putea fi folosite singure.
În plus, cercetătorii au identificat o moleculă care crește în urină atunci când rinichiul lucrează pentru a contracara tiazidele. Dr. Welling și colegii săi investighează acum posibilitatea de a folosi această moleculă ca „biomarker”, permițând medicilor să detecteze rapid și ușor când tiazidele nu vor funcționa sau au încetat să funcționeze la un anumit pacient.
„Această nouă lucrare a dr. Welling este un exemplu puternic al legăturilor puternice dintre cercetarea fundamentală și rezultatele clinice”, a declarat decanul E. Albert Reece, MD, PhD, MBA, care este, de asemenea, vicepreședinte pentru afaceri medicale al Universității din Maryland și profesor distins și decan al Facultății de Medicină John Z. și Akiko K. Bowers. „Acum că știm mai multe despre aceste căi și procese noi, putem începe să găsim noi modalități de a ajuta pacienții cu hipertensiune arterială.”
Cercetarea a fost finanțată de National Institute of Diabetes, Digestive and Kidney Diseases of the National Institutes of Health.
Despre Școala de Medicină a Universității din Maryland
Școala de Medicină a Universității din Maryland a fost înființată în 1807 și este prima școală publică de medicină din Statele Unite și continuă și astăzi să fie un lider inovator în accelerarea inovației și a descoperirilor în medicină. Școala de Medicină este școala fondatoare a Universității din Maryland și este parte integrantă a Sistemului Universitar din Maryland cu 11 campusuri. Situată în campusul din Baltimore al Universității din Maryland, Școala de Medicină colaborează îndeaproape cu Centrul Medical și Sistemul Medical al Universității din Maryland pentru a oferi o educație academică și clinică bazată pe cercetare intensivă. Cu 43 de departamente, centre și institute academice și o facultate de peste 3.000 de medici și cercetători științifici, plus peste 400 de milioane de dolari în finanțare extramurală, Școala este considerată una dintre cele mai importante instituții de cercetare biomedicală din SUA, cu facultăți și programe de top în domeniul cancerului, științei creierului, chirurgiei și transplantului, traumatologiei și medicinei de urgență, dezvoltării de vaccinuri și genomicii umane, printre alte centre de excelență. Școala nu este preocupată doar de sănătatea cetățenilor din Maryland și din țară, ci are și o prezență globală, cu facilități de cercetare și tratament în peste 35 de țări din întreaga lume.
medschool.umaryland.edu/