Discuție

Acne rozaceea este o afecțiune cronică sau de lungă durată a pielii feței, iar rinofima este cea mai avansată formă a acestei boli.

În evoluția acneei rozacee există 4 stadii:

Stadiul I (vascular) – apare în jurul vârstei de 20 de ani și se caracterizează prin înroșirea bruscă a feței și a gâtului, cu senzație de căldură intensă. Factorii responsabili de aceste fapte sunt: schimbarea temperaturii, ingestia de băuturi fierbinți, alcool sau alimente picante

Stadiul II – apare în jurul vârstei de 30 de ani și se caracterizează clinic prin înroșirea permanentă a feței asociată cu telangiectazii localizate la nivelul nasului, obrajilor și frunții.

Stadiul III- apare în jurul vârstei de 40 de ani și se caracterizează prin papule și pustule inflamatorii pe un fond eritematos. Leziunile sunt extinse în zonele din jurul ochilor și gurii, fără cicatrici, iar pielea este sensibilă, cu intoleranță la aplicarea de cremă locală.

Stadiul IV – apare în jurul vârstei de 50 de ani și se caracterizează clinic prin piele roșie și groasă, cu striații purpurii și noduli localizați pe nas, ureche și regiunea zigomatică

Diagnosticul este ușor de stabilit chiar și în primul stadiu. Examenul clinic relevă un nas mărit, cu piele eritematoasă și groasă și tumori de diferite dimensiuni localizate pe partea externă a nasului. Este posibil să apară probleme respiratorii și dificultăți în alimentație.

Modificările histopatologice pot diferi considerabil de la caz la caz, reflectând aspectul clinic la prezentare. Se observă vasodilatație în partea superioară și mijlocie a dermei și, în general, este prezent în toate cazurile un infiltrat inflamator perivascular și perifolicular cu limfocite și histiocite și, ocazional, plasmocite. Poate fi prezentă o dilatare a vaselor limfatice. Infiltratele dermice pot fi acumulate în mici formațiuni nodulare și creând granuloame. Pot fi observate histiocite epitelioide cu model tuberculoid și, ocazional, pot fi identificate celule gigante multinucleate. Se pot constitui granuloame necunoscute ale corpului în jurul depozitelor de material necrotic și în jurul materialelor rezultate în urma lacerării și destructurării foliculilor. În ceea ce privește implicarea foliculară pot diferi, de asemenea, de la spongioza infundibulară și exocitoza, până la alterări severe de tip foliculită pustulară superficială. În rinofima, hiperplazia glandelor sebacee devine evidentă canalele sebacee de nisip sunt mărite și umplute cu keratină și sebum. Poate fi fibroplazie dermică și cantitatea de țesut conjunctiv.

Tumora este nedureroasă și la apăsare poate apărea o cantitate crescută de sebum albicios cu miros fetid.

În formele gigantice se poate asocia cu un limfedem al regiunii suborbitare, având ca rezultat blefarite, conjunctivite și cheratită . În aceste situații trebuie să se ceară un examen oftalmologic.

Diagnosticul diferențial se face cu: angiosarcoame, carcinom scuamos, carcinom bazocelular, carcinom sebaceu, carcinom dermic, metastaze cutanate mai ales în neoplaziile pulmonare, granulom facial eozinofilic, hemangiom, cicatrici cheloide nazale, limfom, . În acest context efectuarea unei biopsii cu anestezie locală este necesară .

Posibilitățile terapeutice în rinofima sunt :

Laser ( CO2, Argon, Nd: YAG);

Hidrodisecția (sistem versajet);

Dermoabraziunea mecanică;

Excizia chirurgicală.

Tratamentul cu laser, hidrodisecția și dermabraziunea se utilizează în leziuni de dimensiuni mici, la începutul bolii. Când leziunea este de dimensiuni mari, este necesară excizia chirurgicală clasică . Disecția trebuie să urmeze pericondrul cartilajelor nazale pentru a evita condroliza . Excizia se face în monobloc; acoperirea defectului cutanat se poate face în același timp operator ca în cazul prezentat sau după granulație în aproape 14-16 zile de la prima intervenție. Grefa de piele se recoltează în toată grosimea ei din zonele glabre și cu o colorație asemănătoare pielii feței.

Principala complicație care poate apărea este reprezentată de condroliza cartilajelor nazale; pentru a evita această complicație trebuie să nu se folosească bisturiul electric și electrocoagularea care vor compromite vascularizația pericondrală .

Pentru a evita apariția condritei postoperatorii trebuie administrat antibioterapie antistafilococică atât pe cale sistemică cât și pe cale locală .